duminică, 22 ianuarie 2017

4 februarie 1974, „Nu se poate așa!” – economii la hârtia din import

În condițiile în care importurile se realizau în majoritate cu ajutorul valutei, Nicolae Ceaușescu a cerut în mod repetat limitarea lor încă de la începutul anilor 1970. Când importurile erau argumentate de miniștri și alți participanți la ședințele din cadrul CC al PCR în fața lui Ceaușescu, acesta cerea cât mai multe amănunte și alternative, uneori se lăsa înduplecat, alteori rămânea ferm pe poziții. Pozițiile lui Ceaușescu erau uneori susținute de unii dintre cei prezenți, alteori el era contrazis, adică discuțiile nu erau tocmai monotone, chiar dacă ultimul cuvânt îl avea totuși Ceaușescu. 

Este și cazul ședinței secretariatului CC al PCR din ziua de 4 februarie 1974. Conform stenogramei păstrate în ANIC, fond CC al PCR – Secția Cancelarie, dosar 7, vol. I/1974, f. 12, 17-24 și reprodusă în Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu (ed.), Istoria comunismului din România, vol. III – Documente Nicolae Ceaușescu (1972-1975), București, 2016, p. 196-199* astfel de discuții au avut loc și pe tema importului la hârtie și a economiilor care se impuneau, fiind purtate între Nicolae Ceaușescu, Traian Ștefănescu, Naș Leon, Miron Constantinescu, Gheorghe Stoica, Mihai Dalea și Chivu Stoica. Ceaușescu a cerut reducerea importului de hârtie, considerând că necesita cheltuirea de prea multă valută, mai ales în condițiile în care se făcea risipă la hârtie, în opinia sa. 

Soluția propusă era reducerea numărului de pagini și a frecvenței de apariție a unor publicații. În viziunea lui Ceaușescu, „Scânteia” putea să nu apară zilnic, „România literară” doar cu 12-14 pagini în loc de 24-30, revista „Sportul” putea să vadă tiparul de 3-4 ori pe săptămână și nici ea zilnic. În decursul discuției, nu doar periodicele au fost vizate de „ochiul critic și auster” al lui Ceaușescu, ci și publicațiile științifice, astfel că la un moment dat Ceaușescu afirma că trebuie introduse norme stricte, pentru că apăreau cărți de 500-700 de pagini cu tot felul de prostii, mărturisind că văzuse cu o zi în urma ședinței o carte tehnică de 650 de pagini, punct în care, ca în numeroase alte stenograme prilejuite și de alte ședințe CC al PCR, izbucnea cu indignare: „Nu se poate așa!”. La finalul discuției, Ceaușescu a cerut neapărat verificarea oricărei publicații de peste 150 de pagini care pe viitor să aibă nevoie de aprobare pentru a fi tipărită și și-a exprimat și o răutate față de scriitorii de beletristică, apreciind că ar fi mai bine dacă le-ar da bani fără să mai fie nevoie ca ei să și scrie.

* volumul de documente numără o selecție de 140 de documente strânse în peste 800 de pagini.