luni, 29 august 2016

Muncitori la Uzinele ,,Timpuri Noi” București



Am putea spune că privim o imagine clasică pentru realismul social: mai mulți muncitori strânși laolaltă în jurul unei cărți – ne transmite faptul că munca este ghidată de aplicarea celor mai noi metode de muncă, învățate din literatura de specialitate. Muncitor, inovator, unit pentru îndeplinirea obiectivelor industriale trasate, astfel pare a fi profilul ,,muncitorului-nou” din fotografia de față.

Sursa foto: ,,Scânteia”, 1960, nr. 4886.

duminică, 28 august 2016

Fruntaș în producția la Uzinele ,,Electronica” București



Fruntașul în discuție este Decebal Fenișor, el conducând o echipă de la atelierul de prototipuri casete radio. Fenișor era unul dintre inovatorii uzinei, creațiile sale aducând economii uzinei.
Să remarcăm și că în paginile publicațiilor din anii 1950 și 1960 obișnuia să se (s)pună ,,uzinele” la începutul denumirii unei întreprinderi. Din anii 1970 acest mod de adresare va fi schimbat în ,,uzina”/,,întreprinderea”/,,fabrica”. Poate că principalul rol era de a induce cititorului/ascultătorului faptul că se construiesc mai multe unități industriale și că de fapt, ceea ce și se întâmpla în realitate, o ,,întreprindere” reunea adesea mai multe capacități de producție reunite în fabrici. Pe măsură ce coloși precum combinatele construite mai ales începând cu anii 1960 încep să devină un peisaj industrial din ce în ce mai familiar, nemaifiind deci în discuție doar fabrici răzlețe, se presupune că și publicul devenea avizat în a înțelege că o unitate industrială poate fi compusă din mai multe componente industriale. Astfel se va trece de la Uzinele ,,Electronica” București la Uzina ,,Electronica” București, ulterior Întreprinderea ,,Electronica” București.

Sursa foto: ,,Scânteia”, 1960, nr. 4884.