vineri, 31 ianuarie 2014

Atribuţiile Comitetului Geologic în anul 1950



În primul rând trebuie spus că prin activitatea Comitetului Geologic se identificau rezervele zăcămintelor de substanţe minerale utile, se studiau apele subterane şi condiţiile geologice şi tehnice ce se aflau la baza marilor lucrări de construcţii [1]. Pentru identificarea rezervelor de resurse naturale, Comitetul aplica diverse metode de cercetare, inclusiv prin culegerea lor de la populaţia locală. În baza acestor activităţi se realizau studii,  hărţi (geologice, hidrologice etc.), dar şi Fondul Geologic (practic un curriculum vitae al teritoriului şi folosirii sale pentru obţinerea resurselor naturale – existenţa zăcămintelor, a lucrărilor de prospectare, extragere) [2]. Comitetul Geologic a avut un rol important pentru cartografierea resurselor naturale ale ţării şi pentru susţinerea efortului industrializării. A oferit informaţii organelor de decizie centrale, a contribuit activ la găsirea de resurse naturale şi la buna lor administrare (creşterea rezervelor, aplicarea de metode eficiente în prospectare şi extragere), dar decizia de a construi obiective industriale în diferite ramuri, a aparţinut factorilor politici (de multe ori s-a supralicitat capacitatea resurselor naturale ale ţării de a susţine eficient dezvoltarea unor ramuri industriale – metalurgia feroasă şi nu numai).

[1][2] Decretul nr. 150 din 10 iunie 1950 pentru fixarea atribuţiunilor Comitetului Geologic, stabilirea de sarcini pentru Ministerele cari fac lucrări de explorări şi reglementarea învăţământului Geologiei în Republica Populară Română, în ,,Colecţie de Legi, Decrete, Hotărîri şi Deciziuni”, tomul XXVIII, 1950, 1-30 iunie, Bucureşti, Editura de Stat, 1950, p. 154-157.

joi, 30 ianuarie 2014

Raţionalizarea consumului de energie electrică



În anul 1950 s-au luat măsuri de raţionalizare a consumului de energie electrică în regiunile alimentate de întreprinderile regionale de electricitate Cluj, Sibiu şi Braşov. Iată câteva din aceste măsuri luate pe timpul orelor de vârf (în funcţie de regiunea deservită de î.r.e.):
- era interzisă folosirea motoarelor electrice ale instalaţiilor de încălzire centrală din toate clădirele, cu excepţia fabricilor, atelierelor şi spitalelor, precum şi cu excepţia instalaţiilor de încălzire centrală care foloseau gazul metan;
- era interzisă folosirea radiatoarelor electrice pentru încălzit şi a aparatelor electrice pentru producerea de apă caldă, din locuinţe, magazine, birouri de orice fel;
- pentru iluminarea în orice fel a firmelor magazinelor se stabilea norma de 15 waţi pe metru pătrat de suprafaţă de geam;
- morile lucrau doar noaptea între orele 22 şi 6;
- întreprinderile care lucrau într-un singur schimb de 8 ore erau obligate să înceapă lucrul la ora 8 şi jumătate şi să-l termine la ora 17;
- în toate zilele săptămânii toate întreprinderile industriale racordate la reţeaua electrică regională trebuiau să pună în funcţiune propriile uzine electrice.

Sursa: Deciziunea nr. 272 din 20 mai 1950 [pentru] raţionalizarea consumului de energie electrică în regiunile alimentate de întreprinderile regionale de electricitate Cluj, Sibiu şi Braşov, în ,,Colecţie de Legi, Decrete, Hotărîri şi Deciziuni”, tomul XXVIII, 1950, 1-31 mai, Bucureşti, Editura de Stat, 1950, p. 154-157.

miercuri, 29 ianuarie 2014

Introducerea carnetului de muncă



În primăvara anului 1950 a fost introdus carnetul de muncă pentru salariaţii din întreprinderile şi organizaţiile economice ale statului şi din cele cooperatiste. Carnetul de muncă era eliberat de întreprinderea unde lucra, în cadrul unei metodologii elaborate de Oficiul de Repartizare a Forţelor de Muncă.
Actul conţinea pe lângă datele de identificare ale posesorului şi studiile, profesia/meseria de bază şi cea pe care o efectua la locul de muncă, alte date corespunzătoare activităţii desfăşurate înainte şi după eliberarea carnetului de muncă şi informaţiile privind ,,evidenţieri, decorări, recompensări”. În carnetul de muncă se menţiona şi dacă salariatul muncea în alte locuri.

Sursa: Hotărărea nr. 502 din 5 mai 1950 [privind] introducerea carnetului de muncă pentru salariaţii din întreprinderile şi organizaţiile economice ale statului, instituţii şi organizaţiuni cooperatiste, în ,,Colecţie de Legi, Decrete, Hotărîri şi Deciziuni”, tomul XXVIII, 1950, 1-31 mai, Bucureşti, Editura de Stat, 1950, p. 108-113.

marți, 28 ianuarie 2014

Consumul de energie primară pe locuitor (1989)



Consumul de energie primară pe locuitor este un indicator care ne poate arăta nivelul de dezvoltare a unei ţări (gradul de utilizare al resurselor existente, nivelul activităţilor economice care necesită consumul de energie). Utilizând acest indicator a fost realizat un top prin care s-au clasat ţările europene la momentul anului 1989 [1]. Astfel, primele trei poziţii erau ocupate în ordine de Norvegia (7183 kg), Olanda (6639 kg) şi Belgia (5811 kg).  Ţările (foste) comuniste erau clasate în partea finală a clasamentului ce reunea 24 de state:

Poziţia-Ţara-kg

17-URSS-6546;
18-Cehoslovacia-5958;
19-Bulgaria-4890;
20-Polonia-4531;
21-România-4526;
22-Ungaria-3667;
23-Iugoslavia-2552;
24-Albania-1277 [2].

Din clasamentul de mai sus, observăm că România s-a situat pe poziţia a 21-a, nu la mare distanţă de Polonia, dar sub Bulgaria şi Cehoslovacia, devansând în schimb Ungaria şi Iugoslavia.

[1][2] Constantin Grigorescu (coord.), Nivelul dezvoltării economico-sociale a României în contextul european : 1989, Bucureşti, Editura Expert, 1993, p. 57-59.

luni, 27 ianuarie 2014

Ministerul Minelor şi Petrolului – structura organizatorică (1950)



Ministerul Minelor şi Petrolului organizat în formula din anul 1950 avea o structură complexă pe măsura importanţei sale:

Direcţia Generală a Forajului;
Direcţia Generală a Extracţiei;
Direcţia Generală a Prelucrării;
Direcţia Generală a Atelierelor;
Direcţia Generală a Cărbunilor;
Direcţia Generală a Gazelor;
Direcţia Generală a Aprovizionării;
Direcţia Contabilităţii şi Controlului Financiar;
Direcţia Cercetării Subsolului;
Direcţia Tehnică;
Direcţia Planificării;
Direcţia Cadre şi Învăţământ;
Direcţia Secretariat;
Direcţia Administrativă;
Oficiul Protecţia Muncii;
Oficiul Desfacerea Producţiei;
Oficiul Juridic;
Corpul de Control;
Serviciul de Convenţii şi Participaţii;
Arbitrajul Departamental;
Institutul de Studii şi Proiectări (Petrol, Cărbuni, Gaze).

Sursa: Decret al Consiliului de Miniştri nr. 129 din pentru organizarea Ministerului Minelor şi Petrolului al Republicii Populare Române, în ,,Colecţie de Legi, Decrete, Hotărîri şi Deciziuni”, tomul XXVIII, 1950, 1-31 mai, Bucureşti, Editura de Stat, 1950, p. 13.