joi, 31 octombrie 2013

Ecluzarea


Ecluzarea, adică trecerea unei nave printr-o ecluză, este dimensionată pentru un anumit trafic şi presupune de obicei următoarele etape: apropierea unei nave de ecluză, deschiderea porţii de serviciu, intrarea navei în ecluză şi amararea la bolarzi (legarea unei nave de stâlpii de acostare), închiderea porţii şi umplerea sau golirea (amonte-aval/aval-amonte), deschiderea porţii opuse, ieşirea navei din ecluză şi îndepărtarea ei.

Sursa: *, Amenajarea complexă a Oltului Inferior pe sectorul Slatina-Dunăre, Bucureşti, 1990, p. 24.

Amenajarea Complexă a Oltului Inferior pe sectorul Slatina-Dunăre



În perioada 1981-1990 Trustul de Antrepriză Generală de Constucţii Hidroenergetice Bucureşti a executat amenajarea complexă a Oltului Inferior pe sectorul Slatina-Dunăre. Principalele elemente ale acestei amenajări sunt hidrocentralele. Au fost realizate cinci hidrocentrale, fiecare cu propriile caracteristici.
Hidrocentrala Debitul instalat (metri cubi/secundă) Cădere medie (metri) Puterea instalată (MW) Energie medie (GWH/an) Debit multianual (metri cubi/secundă)
Ipoteşti            500 --- 13,5 --- 53 --- 92 --- 152
Drăgăneşti       500 --- 13,5 --- 53 --- 98 --- 165
Frunzaru          500 --- 13,5 --- 53 --- 104 --- 167
Rusăneşti         500 --- 13,5 --- 53 --- 106 --- 167
Izbiceni           500 --- 13,5 --- 53 --- 113 ---167
Sursa: *, Amenajarea complexă a Oltului Inferior pe sectorul Slatina-Dunăre, Bucureşti, 1990, p. 19.

vineri, 25 octombrie 2013

Proverbe despre muncă

Încă din cele mai vechi timpuri au fost create foarte multe proverbe despre muncă. În perioada comunistă, proverbele cu această temă au avut mare circulație, servind și propagandei comuniste și efortului său de industrializare. Unele proverbe primeau și tălmăciri moderne:

Celui cu meserii multe, casa-i este fără curte.
,,Multiplele probleme cu care ne confruntă societatea modernă impun tuturor o pregătire multilaterală dezvoltată. E cu totul altceva însă, când e vorba de schimbarea necontenită a locului de muncă a celor care nu se pot hotărî pentru o anumită meserie [...]”.

Câteva alte exemple de proverbe despre muncă:

Meșteșugul vreme cere, nu se învață din vedere.
Munca e blagoslovită, când te ți de ea ai pită
O calfă rea niciodată nu-și găsește scule bune.
Comuna arată cum muncește primarul.
Omul muncitor, de pâine nu duce dor.
Meșterul se cunoaște la lucru.
Meseria e o brățară de aur.
După unelte se cunoaște meseriașul.

Sursa: ***, Munca reflectată în proverbele lumii, București, 1972, p. 72, 85, 89, 114, 121, 127.

marți, 22 octombrie 2013

Centrele comerciale înlocuiesc fabricile și uzinele

Ce au în comun Laromet, Tricodava, Vulcan, Electroaparataj, Aversa și multe altele? Toate au fost fabrici din București, toate au în comun și faptul că au fost transformate în centre comerciale [1]. Dacă ele mai funcționează de jure, o fac atunci fără ca ele să mai desfășoare activități productive industriale ca pe vremuri. Oricum ar fi, o istorie se pierde, una nouă începe. Istoria industrializării se pierde și cei care sunt interesați de această ,,parte de istorie” nu pot face prea multe fără sprijinul instituțional al statului. Singura putere din stat care reușește să aducă în atenția publicului larg aceste probleme este mass-media, care din când în când relatează despre cum un nou centru comercial se deschide pe amplasamentul unei foste fabrici [1]. Centrele comerciale înlocuiesc fabricile care în ultimii ani au fost exilate în afara orașelor (în cel mai bun caz, dacă nu au dispărut). Dacă cele din urmă au trecut prin acest proces în principal datorită poluării atunci și politica de amplasare a celor dintâi ar trebui să sufere câteva modificări. Centrele comerciale ar trebui amplasate în afara orașului ca și fabricile fiindcă ele creează aglomerație, indirect poluare fonică și de multe ori chiar în apropierea spațiilor rezidențiale. Fostele spații industriale ar trebui convertite în spații rezidențiale, de birouri (pentru că prețul terenurilor nu te poate face să te gândești obiectiv la amenajarea de exemplu a unor parcuri de recreere).


[1]http://www.zf.ro/companii/numarul-mallurilor-din-bucuresti-il-concureaza-deja-pe-cel-al-fabricilor-ce-alte-platforme-industriale-devin-centre-comerciale-11546482.

joi, 17 octombrie 2013

Uzina producătoare de mase plastice Bucureşti - umeraş

Un accesoriu banal precum un simplu umeraş de îmbrăcăminte de 3,50 lei poate fi un izvor istoric pentru industrializarea românească
U.P.M.P.B.= Uzina producătoare de mase plastice Bucureşti
 

miercuri, 9 octombrie 2013

Fabrica ,,Stăruinţa”



Fabrica a fost la origine un atelier ce a luat fiinţă în 1927. După 1948, întreprinderea a fost utilată cu noi intalaţii, dar a rămas profilată pe realizarea de ambalaje din cartoane şi hârtie, articole de voiaj din carton şi masă plastică, dar şi caiete (secţie separată) [1]. În anii 1960, în această întreprindere (de la adresa Şoseaua Vitan, nr. 65) a lucrat şi Nicolae Steinhardt, cunoscutul autor al ,,Jurnalului fericirii” [2].
Întreprinderea ,,Stăruinţa” poate fi încadrată atât în ramura industrială a lemnului (fabricarea de ambalaje din produse lemnoase), cât şi chimică (producerea de mucava - carton, articole de voiaj din mase plastice). Unele produse ale acestei fabrici sunt astăzi socotite produse vintage, aşa cum este cazul unui tip de geamantan realizat din carton din 1965 [3] sau a unui din PVC (policlorură de vinil) realizat în 1971 [4], ambele purtând sigla ,,Stăruinţa”.
Tot ,,Stăruinţa” se numea în anii 1960 şi o cooperativă meşteşugărească ce îşi desfăşura activitatea în trei unităţi (aflate pe Str. Alecu Constantinescu, Calea Dorobanţi şi Str. Ştirbei Vodă) [5]. Cooperativa realiza încălţăminte la comandă.




Surse pentru informaţii:
[1] Dan Berindei, Paul Cernovodeanu, Şerban Cioculescu şi alţii, Ghid Bucureşti, Bucureşti, 1962, p. 81, 82.
[2] Florian Razmos, Jurnalul fericirii: avataruri politice, metamorfoze ale scriiturii, în ,,Observatorul Cultural”, nr. 48, 26 ianuarie-1 februarie 2006, http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7337, 09-10-2013.
[5] Dan Berindei, Paul Cernovodeanu, Şerban Cioculescu şi alţii, Ghid Bucureşti, Bucureşti, 1962, p. 279.