vineri, 29 martie 2013

Uzinele ,,Steagul Roşu" Oraşul Stalin (Braşov)

Reclamă la autocamionul SR-101, copie de autocamion sovietic;
Uzinele ,,Steagul Roşu" din Oraşul Stalin (ulterior Braşov) au realizat şi alte autocamioane, des întâlnite şi la câteva decenii de la intrarea lor în producţie (inclusiv după 1989)
Sursa pentru imagini: Atelierul de grafică, http://www.graphicfront.ro. 

Uzina ,,Steagul Roşu" era o unitate industrială model în timpul regimul comunist, fiind des folosită inclusiv în propaganda referitoare la superioritatea regimului faţă de cel capitalist; pe de altă parte, autocamioanele (variate modele şi utilizări) realizate la Braşov au fost necesare economiei României din acea vreme, în care industrializarea reprezenta pilonul principal al dezvoltării.
Primul autocamion românesc, SR-101 (SR=Steagul Roşu), a fost realizat după modelul sovietic ZIS-150 (ZIZ-120 în Chiriac Vasiliu, Automobilul în România, Bucureşti, 1994, p.138, 139).

miercuri, 27 martie 2013

Revista ,,Muzica"

Coperta primului număr al revistei ,,Muzica" din 1950: o imagine istorică pentru o publicaţie cu peste 60 de ani vechime
Coperta nr. 12 pe luna decembrie 1973: vechea înfăţisare a Teatrului Naţional, Piaţa Universităţii, Hotelul Intercontinental; troleibuze şi autobuze, automobile Dacia şi TV-uri.

George Enescu pe coperta nr. 10 pe luna octombrie 1981; fiecare ediţie a festivalul dedicat marelui compozitor era prezentată pe larg în paginile revistei 

Revista ,,Muzica" a apărut prima oară în anul 1950. Ea era publicată de Uniunea Compozitorilor din Republica Populară Română, ulterior din R.S. România., pentru ca mai târziu să fie publicată şi sub patronajul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. ,,Muzica" a apărut din 1950 lunar, uneori fiind contopite două numere într-o singură revistă, Principalele probleme discutate în paginile revistei erau evident legate de muzică (simfonică, mai puţin uşoară sau populară), dar şi culturii în general.

luni, 25 martie 2013

Coperte ale revistei ,,Femeia"

Anul IV, Nr. 8
Anul III, Nr. 11
Anul V, Nr. 2
 Revista ,,Femeia" a apărut din anul 1948 în locul revistei ,,Femeia muncitoare" (1946-1948). În toate copertele de mai sus, femeia apare în primplan, în rolul de mamă, soţie şi muncitoare, în acord cu aşteptările regimului politic (revista era editată de Uniunea Femeilor Muncitoare). Pe fundal sunt fie reprezentări ale industriei (energetică, metalurgică, în general industrie grea din câte se poate distinge), fie, în cazul ultimei coperte, este prezentat un aspect dintr-o zi de muncă din interiorul unei fabrici. Alte coperte ale revistei ,,Femeia" sunt la fel de ilustrative pentru rolul femeii în societatea comunistă.

Sursa pentru imagini: Atelierul de grafică, http://www.graphicfront.ro.

joi, 21 martie 2013

Abonament la S.T.B. - 1948

Imagini cu un abonament pe toate liniile la Societatea Comunală a Tramvaielor Bucureşti, din data de 6 iunie 1948. La puţin timp*, S.T.B. a fost redenumită Întreprinderea de Transport Bucureşti, mult mai cunoscută în timpul comunismului sub abrevierea I.T.B. După 1989, I.T.B. a devenit Regia Autonomă de Transport Bucureşti (R.A.T.B.). În 2009 a fost aniversat centenarul transportului public în Bucureşti: STB-ITB-RATB.
Sursa pentru imagini: Colecţia personală Eugen Mirel.
* la puţin timp de la data abonamentului, la 11 iunie 1948, se realiza naţionalizarea întreprinderilor, un moment istoric care a nedreptăţit şi izgonit capitalul privat din economia românească, pentru aproape o jumătate de secol (cu mici excepţii).

miercuri, 20 martie 2013

Intreprinderi ale industriei alimentare – anii 1950

Intreprinderi ale industriei alimentare modernizate, cu capacitatea de producţie mărită sau nou construite în anii 1950:

Întreprindere de paste făinoase ,,Partizanul” Craiova
Întreprindere de paste făinoase ,,Dunăreana” Galaţi
Întreprindere de paste făinoase ,,Spicul” Focşani
Întreprindere de paste făinoase ,,Orezul” Brăila (inclusiv producţia de amidon)
Întreprindere de paste făinoase Timişoara
Fabrică de produse lactate Cluj
Fabrică de produse lactate Bistriţa
Fabrică de produse lactate Simeria
Fabrică de lapte praf ,,Mureşul” Remetea (R.A.M.)*
Fabrica de unt Roman
Fabrica de produse lactate şi lactoză Vatra Dornei
Fabrica de conserve de legume Tecuci
Fabrica de conserve de legume Zagna-Vădeni
Fabrica de conserve de legume Valea Roşie
Fabrica de conserve de peşte şi legume Tulcea
Fabrica de sucuri de fructe Băiculeşti
Fabrica de sucuri de fructe Râureni
Fabrica de ulei vegetal ,,Hărnicia” Podari
Fabrica de ulei ,,Filimon Sîrbu” Bucureşti
Fabrica de ulei ,,13 Decembrie” Bucureşti
Fabrica de ulei ,,Interindustrial” Oradea
Fabrica de zahăr Bod
Fabrica de zahăr Roman
Fabrica de zahăr Giurgiu
Fabrica de zahăr Chitila
Fabrica de zahăr Sascut
Fabrica de bere ,,Rahova” Bucureşti
Fabrica de bere ,,Griviţa” Bucureşti
Fabrica de bere Azuga

Fabricile de mai sus sunt doar câteva exemple. Lor li se mai pot adăuga mori de mai mică capacitate, fabrici de pâine, abatoare, unităţi de prelucrare a tutunului, fabrici de spirt, vinuri, şi băuturi alcoolice, instalaţii frigorifice şi alte construcţii specifice subramurilor industriei alimentare, în anii 1950 încă în curs de refacere după cel de-al doilea război mondial. În anii 1950 au apărut şi uzine constructoare de utilaj pentru industria alimentară: ,,Independenţa” Sibiu, ,,Progresul” Brăila, ,,Tehnofrig”.

*aflată în Regiunea Autonomă Maghiară la acea vreme.
Sursa pentru lista de întreprinderi: I.P. Oleinik, Dezvoltarea industriei Romîniei în anii regimului democrat-popular, Bucureşti, 1960, p. 350-364.

miercuri, 13 martie 2013

Centrale industriale înfiinţate în 1948


*a fost păstrată ortografia vremii
Centrala industrială (C.I.) a Metalurgiei prelucrătoare
C.I. Electrotehnică
C.I. a Industriei Siderurgice
C.I. a Întreprinderilor Chimice de bază
C.I. a Întreprinderilor Chimice de sinteză şi prelucrare
C.I. a Întreprinderilor Prelucrătoare de materiale plastice
C.I. a Zahărului
C.I. a Uleiurilor Vegetale
C.I. a Conservelor Alimentare
C.I. a Morilor şi Produselor făinoase
C.I. a Băuturilor Spirtoase şi Produselor de fermentare
C.I. a Produselor Lactate
C.I. a Lemnului
C.I. a mobilelor şi produselor finite din lemn
C.I. a Artelor Grafice
C.I. a Hârtiei
C.I. a Lânei
C.I. a Bumbacului
C.I. a Mătăsii
C.I. a Inului şi Cânepei
C.I. a Pielăriei
C.I. a Sticlei şi Ceramicei fine
C.I. a tricotajelor şi confecţiunilor
C.I. a Ceramicei şi materialelor de construcţie
Centrala petroliferă ,,Muntenia”
Centrala petroliferă ,,Moldova”
Centrala carboniferă
Centrala de gaz metan
Centrala ferului şi metalelor conexe
Centrala auro-argentiferă şi a metalelor nefieroase
Centrala carierelor

Sursa: ,,Monitorul Oficial”, partea I, nr. 158, 12.07.1948.
Document vizualizat de pe www.dacoromanica.ro

luni, 11 martie 2013

Porţile de Fier - documentar aniversar (2012 - 40 de ani de la inaugurare)


14.08.1970 primul agregat instalat
16.05.1972 inaugurarea Porţilor de Fier I după 8 ani de lucrări
6 turbine Kaplan, 1050 MW (Porţile de Fier I)
Durata de ecluzare este de 62 de minute
Costuri totale amortizate în 3 ani
,,lucrarea de închidere a albiei Dunării a fost cotată drept cele mai grele din lume”



Hidrocontrucţia S.A. Bucureşti a iniţiat realizarea unui film documentar dedicat Porţilor de Fier I. Filmul a fost realizat de Mihai Cojocar şi Esmerald V. Partenie, de la Mix Media Group Braşov, în anul 2012.

duminică, 10 martie 2013

Porţile de Fier

Porţile de Fier, prezentate în emisiunea de la TVR Omul şi timpul
Secvenţe din timpul construirii Porţilor de Fier, de pe fosta insulă Ada-Kaleh şi alte imagini rare

sâmbătă, 9 martie 2013

Autobuze româneşti (1955-1972)

Autobuzele româneşti au fost realizate la început în Uzina ,,Vulcan" Bucureşti din anul 1955. Un an mai târziu, producţia de autobuze a fost transferată la Uzina ,,Tudor Vladimirescu", devenită ulterior ,,Autobuzul". Primul autobuz românesc fabricat a fost tip M.T.D. I-au urmat TV-1, TV-2, TV-2 U, TV-2 E, TV-7, TV-20, TV-20 E şi TV-71. Marea parte a autobuzelor fabricate în perioada 1955-1972 aveau la bază componente ale autocamioanelor fabricate la Uzina ,,Steagul Roşu" Braşov (SR-101, SR-211). Cele mai mari capacităţi de transport le aveau autobuzele TV-20 U şi TV-20 E, cu câte 90 de locuri fiecare.

Sursa: Chiriac Vasiliu (red.), Automobilul în România. Istorie şi tehnică, Bucureşti, 1994, p. 184-187.

joi, 7 martie 2013

Korabelnikova


În general, descrierea unei metode ,,înaintate” de muncă cuprindea: numele metodei (după cel care a inventat-o sau o descriere generică – de exemplu metoda forajului rapid), obiectivul ei şi o scurtă descriere a metodei respective cu accent pe acţiunile implicate.
Metoda de muncă Korabelnikova, de exemplu, presupunea realizarea de economii la toate categoriile de materii prime sau lucrul o zi pe lună, doar cu materiale economisite. Korabelnikova era compusă din mai multe acţiuni care trebuiau luate pentru rezultatele dorite: stabilirea unui mod de evidenţă a economiilor de materiale folosite, organizarea eficientă a locului de muncă, ,,aplicarea metodelor înaintate de muncă”, revizuirea generală a utilajului şi instalaţiilor, introducerea mecanizării şi automatizării şi altele [1].

[1] Agenda agitatorului, Editura pentru Literatură Politică, 1954, p. 115.

miercuri, 6 martie 2013

Metode de muncă

La începutul comunismului, propaganda prezenta în mod generos metode de muncă prin care productivitatea era mult îmbunătăţită. Metodele de muncă erau în principal de origine sovietică şi erau aplicate mai ales în industrie. Rezultatele aplicării lor erau prezentate cu lux de amănunte şi cu exemple din diferite unităţi industriale, pentru a servi drept model altor colective de muncitori. În planul ideologic, glorificarea metodelor de muncă sovietice, avea rolul de a demonstra celor care se opuneau regimului, care sunt beneficiile aduse de P.M.R., ,,rolul său conducător" în activitatea economică şi ,,ajutorul prietenesc" primit din partea U.R.S.S. Metodele de muncă erau aplicate unor domenii bine delimitate, legate în principal de producţia industrială. Primul care a aplicat ,,metode înaintate de muncă" a fost Aleksei Stahanov, de unde şi denumirea de stahanovism pentru întreaga mişcare a celor care obţineau rezultate de muncă deosebite (productivitate, economii de materii prime) prin aplicarea unor anumite metode noi. Iată câteva exemple de astfel de metode de muncă, numite după cei care le-au iniţiat: Korabelnikova, Kotlear, Kovalev, Golovin, Motulineţ, Vasili Kolesov, Bortkevici, Orlov [1]. Şi în R.P.R. au fost identificaţi stahanovişti, cu rezultate deosebite (falsificate sau nu), care au descoperit şi aplicat metode noi de muncă, preamărite în ziarele şi revistele vremii sau la locul de muncă.

[1] Agenda agitatorului, Editura pentru Literatură Politică, 1954, p. 114-122.