miercuri, 30 mai 2012

,,Viaţa economică”

,,Viaţa economică” era o publicaţie ce a apărut săptămânal între anii 1963-1974. Din anul 1970 revista era însoţită şi de un supliment de câteva pagini. În supliment, majoritatea paginilor erau dedicate reclamelor la întreprinderi sau la produsele şi/sau serviciile pe care le ofereau, aşa cum până la apariţia suplimentului, anunţurile publicitare erau prezente în paginile publicaţiei. În ,,Viaţa economică” se puteau citi articole dedicate unor teme economice variate, scrise de specialişti care îşi aplecau atenţia asupra unor teme economice interesante (creşterea productivităţii, rolul centralelor industriale, realizări industriale, prezentarea de noi tehnologii industriale, economisirea de materii prime etc.). În revistă se mai prezentau şi problemele economice internaţionale curente, recenzii şi altele. Impresia pe care o lasă ,,Viaţa economică” este că a fost o publicaţie economică cu referinţe politice mai puţine decât alte publicaţii ale vremii, o publicaţie în care contau mai mult problemele economice analizate. 

Coperta nr. 10, 1963, primul an de apariţie
Coperta nr. 2, 1974, ultimul an de apariţie
Coperta Suplimentului la ,,Viaţa economică", nr. 5, 1974

marți, 29 mai 2012

Întreprinderea de produse cosmetice Nivea Braşov

Întreprinderea a fost creată prin contopirea în perioada interbelică a patru firme : Gustav Eitel, Fritz Claompe, Chlorodant şi Beiersdorf. După naţionalizarea din 1948, întreprinderea din Braşov şi-a continuat dezvoltarea prin montarea unor noi utilaje (pentru fabricare tuburilor de aluminiu, pentru cutii aerosoli) şi prin lărgirea gamei de produse realizate. Nivea era în anii 1970 unica producătoare din ţară de paste de dinţi, creme de ras şi leucoplaste. La aceste produse se adăugau cremele cosmetice (Crema Nivea Superhidrantă, Nivea Super Tonică, Nivea Super Demachiantă, Nivea Super, Catifelin, Anca Antirid, Doina ADF, creme antisolare Litoral şi Antisol, crema pentru picioare obosite Pedotin, crema pentru piele îngroşată Cheratolistică), şampoanele de păr (Favorit, Nivea Super) şi măştile de faţă (Tenofin emolient şi astringent, Marinalga). Ulterior gama de produse cosmetice s-a extins şi mai mult.

Crema hidratantă Nivea Super
Sursa: ,,Viaţa economică” - supliment, anul VI, 26 aprilie 1974, nr. 17.

luni, 28 mai 2012

Întrecerea socialistă din 1974 : ,,cincinalul înainte de termen”

În anul 1974, mai multe întreprinderi industriale şi-au propus anumite obiective, în principal legate de creşterea productivităţii, pentru a îndeplini şi depăşi sarcinile de plan trasate pentru anul menţionat şi în speranţa că astfel obiectivele trasate pentru cincinal se vor realiza în doar patru ani. Iată câteva exemple de unităţi industriale şi obiectivele lor în 1974 :
Combinatul siderurgic Hunedoara şi-a propus să depăşească sarcinile de plan pe 1974 cu 6000 tone de cocs metalurgic, 15000 tone de fontă, 20000 tone oţel, tot atâtea de laminate şi 500 de tone de piese de schimb. Alte obiective vizau diversificarea producţiei, creşterea productivităţii muncii cu minimum 1000 lei pe salariat faţă de cât s-a prevăzut, economisirea de cocs metalurgic (2000 tone), metal (4000 de tone), materiale refractare (500 de tone), combustibil (20000 de tone), realizarea peste plan a 40 milioane de lei din vânzarea mărfii şi a încă 10 milioane lei din export.
Întreprinderea ,,Automatica” Bucureşti şi-a propus şi ea diversificarea gamei de produse realizate, creşterea productivităţii cu 1% faţă de plan, reducerea cheltuielilor materiale planificate, depăşirea beneficiului planificat cu 2%.
Întreprinderile electrocentrale Craiova se înscriau şi ele pe linia economisirii de materii prime (17 milioane metri cubi de gaze naturale, 10000 tone de combustibil), a eficientizării producţiei de energie electrică (reducerea consumului tehnologic – pe lângă faptul că produce energie electrică, o centrală electrică ca orice uzină consumă la rândul ei energie electrică pentru a funcţiona; raţionalizarea iluminatului şi a consumului pentru activităţi auxiliare). Tot la uzinele de producere a energiei electrice din Craiova se dorea şi realizarea unor piese de schimb pentru a reduce necesarul din import, darea în funcţiune a grupului energetic trei de 50 MW de la termocentrala Govora cu 30 de zile mai devreme faţă de termenul prevăzut în plan, şi altele.
Din cele trei exemple se detaşează cu uşurinţă un model : multe dintre obiectivele propuse în întrecerea socialistă din 1974 aveau ca ţintă depăşirea obiectivelor stabilite prin planul de stat în principal în ceea ce priveşte productivitatea (creşterea cantităţii fabricate din unele produse industriale), reducerea consumului de materii prime, reducerea pierderilor, creşterea valorică a producţiei şi realizarea mai rapidă a unor investitiţii.
Sursa pentru cele trei exemple : ,,Viaţa economică”, anul XII, 1974, nr. 3, p. 3-5.

sâmbătă, 26 mai 2012

Fabrica de ciment Bicaz

Fabrica de ciment Bicaz, carte poştală, Editura Meridiane, 1 leu
Sursa pentru cartea poştală : Alin Sămuşan.

joi, 24 mai 2012

Productora Mexicana de Farmacos S.A.

În cele mai multe cazuri când statul român comunist era implicat în crearea de societăţi comerciale mixte în străinătate sau în ţara, partea română era reprezentată printr-una sau mai multe întreprinderi. Am găsit de curând şi un caz aparte, în care o centrală industrială era participantă la crearea unei societăţi comerciale mixte. Este vorba de Centrala industrială de medicamente, cosmetice, coloranţi şi lacuri, cu sediul în Bucureşti şi aflată în subordinea Ministerului Industriei Chimice. Centrala industrială participa împreună cu Nacional Financiera, Banca Naţională a Mexicului, Banca Naţională de Comerţ, firma Polibasicos S.A. şi Pennwalt Del Pacifico S.A. la crearea, în Statele Unite Mexicane, a unei societăţi anonime mixte cu capital variabil numită Productora Mexicana de Farmacos S.A. Firma creată în 1980 avea sediul în oraşul El Salto, din statul mexican Jalisco şi avea ca obiect de activitate producerea şi comercializarea vitaminei C !
Un alt aspect interesant este şi cota de participare centralei industriale româneşti la capitalul societăţii înfiinţate : era de doar 16 % ! Spun ,,doar”, fiindcă în general era stabilită o cotă de 49% pentru partea română într-o societate comercială mixtă în afara graniţelor R.S.R. şi de 51%, când societatea comercială mixtă era înfiinţată în ţară. Poate că şi în aceste condiţii era avantajos pentru statul român, oricum de partea mexicană erau 5 instituţii implicate, trei dintre ele bănci, ceea ce ne spune deja câte ceva despre oportunitatea şi rentabilitatea colaborării mexicano-române în acest caz.

Sursa : D.C.S. nr. 11 din 21 ianuarie 1980, în ,,Buletinul Oficial al R.S.R.”, nr. 12, 9 februarie 1980.

luni, 21 mai 2012

Carochem S.A.

La 2 februarie 1979 două întreprinderi româneşti, Întreprinderea de stat pentru comerţ exterior (I.S.C.E.) ,,Chimimportexport” şi I.S.C.E. ,,Danubiana”, ambele din subordinea Ministerului Industriei Chimice, participau împreună cu Grupul ,,Corporacion Industrial Catalana” şi firma ,,Picsa” la constituirea unei întreprinderi mixte numite ,,Carochem S.A.”, la Barcelona, în Spania. Carochem comercializa produsele chimice şi petrochimice româneşti în Spania şi în alte state, şi se ocupa şi de comercializarea produselor spaniole la noi în ţară [1]. În mod secundar, realiza şi activităţi precum depozitarea de produse, închirierea de vase pentru transportul produselor chimice şi petrochimice (operaţiunea de navlosire) etc.
Întreprinderile româneşti participau la formarea Carochem cu un procent individual de 20%, adică împreună avea o participaţie minoră, lăsând companiilor spaniole participaţia majoritară [2]. În schimb, când în R.S.R. se constituia o societate mixtă, întreprinderile româneşti care luau parte la formare ei deţineau cota majoritară în acea societate [3].

[1] D.C.S. nr. 53 din 02.02.1979 în ,,Buletinul Oficial al R.S.R.”, nr. 17, din 21 februarie 1979.
[2] În mod asemănător, în 1973 contribuţia Întreprinderii de comerţ exterior «Geomin» în Peru la constituirea Societăţii mixte româno-peruane «Întreprinderea minieră specială Antamina – societate cu răspundere limitată» era de 49%, http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2009/11/intreprinderea-miniera-speciala.html.
[3] Un astfel de exemplu a fost prezentat chiar aici pe sait : Societăţii mixtă Fabrica de reductoare REŞIŢA – RENK (49% deţinută de Zahnraederfabrik Renk A.G., în rest firme româneşti), http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2009/11/societatea-mixta-fabrica-de-reductoare.html.

sâmbătă, 19 mai 2012

Plicul cu marcă fixă : 25 de ani de la înfiinţarea Întreprinderii de autoturisme Piteşti

Plicul are o marcă fixă de 55 de bani (este un întreg poştal), reprezentând sigla I.A.P. (Întreprinderea de autoturisme Piteşti). În partea stângă, în imagine, este prezentat Autofurgonul Dacia 08. Deasupra imaginii găsim raţiunea acestui plic, aceea de a aniversa prin Expofil Dacia ’77, 25 de ani de la înfiinţarea Întreprinderii de autoturisme Piteşti. Codul plicului este 0230/77 (plicul este din 1977). Din aceeaşi serie mai făceau parte şi întregurile poştale ce aveau figurate următoarele autovehicule : Dacia 1300 Break, Dacia 1300 Standard, Dacia 1301, Dacia 1300 Autosanitară, Autoturism Dacia 1302 Camionetă [1].  Preţul de vânzare cu hârtie de scris era de 1 leu pentru plicul din imagini.

Autofurgonul Dacia 08
Plicul cu marcă fixă
[1] Asociaţia Filateliştilor din Republica Socialistă România, Catalogul Expoziţiei Filatelice ,,Ziua Mărcii Poştale Româneşti”, Bucureşti, 1987, p. 136.
Sursa pentru întregul poştal : Colecţia personală VM.

vineri, 18 mai 2012

Combinatul minier Ploieşti – unităţi subordonate în 1977

Fiindcă într-un articol anterior [1] scriam despre unităţile industriale componente ale unui combinat, m-am gândit să exemplific cu unităţile subordonate ale Combinatului minier Ploieşti. Se va observa că pe lângă unităţile extractive (întreprinderi miniere, mine), din combinat făceau parte şi instituţii de învăţământ (3 grupuri şcolare şi un liceu) cu profil minier, ceea ce arată o corelare, deloc singulară, între învăţământ şi necesităţile industriale. Iată unităţile componente ale combinatului, subordonat la rândul, Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei (1977) :
Întreprinderea minieră Voivozi, judeţul Bihor
Întreprinderea minieră Sălaj, judeţul Sălaj
Întreprinderea minieră Cîmpulung, judeţul Argeş
Întreprinderea minieră Căpeni, judeţul Covasna
Întreprinderea de utilaj minier Filipeşti, judeţul Prahova
Mina Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova
Mina Şotînga, judeţul Dîmboviţa
Mina Comăneşti, judeţul Bacău
Grupul şcolar minier Cîmpulung, judeţul Argeş
Liceul industrial din oraşul Baraolt, judeţul Covasna
Grupul şcolar minier Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova
Grupul şcolar minier Şărmăşag, judeţul Sălaj [2]
Printre cele 12 unităţi componente ale Combinatului minier Ploieşti se află şi o întreprindere de utilaj minier, capabilă să rezolve cerinţele întreprinderilor miniere din cadrul combinatului. Din nou, este o mostră de integrare fericită (în teorie, totul pare a se susţine) a unor unităţi în cadrul unui combinat. Să observăm că unităţile subordonate Combinatului minier Ploieşti erau răspândite în mai multe judeţe din România. Uitându-ne pe hartă cu atenţie, criteriul geografic nu susţine o justă subordonare la Combinatul minier Ploieşti (mai ales în cazul unităţilor din judeţele Bihor şi Sălaj) [3].

Harta României (1996) cu reşedinţele judeţelor figurate [4]
Fiecare punct roşu reprezintă o unitate componentă a Combinatului minier Ploieşti (1977)
[2] DCS nr. 270 din 10.08.1977 privind unele măsuri de îmbunătăţire a organizării şi activităţii din industria cărbunelui, în Colecţia de legi şi decrete 1977, vol. III : iulie-septembrie, Bucureşti, 1977, p. 519.
[3] Pentru o situaţie opusă, a se vedea cazul unităţilor componente ale Centralei industriei confecţiilor din Bacău : http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2010/10/centrala-industriei-confectiilor-bacau.html

joi, 17 mai 2012

Întreprinderea de postav Buhuşi, judeţul Bacău

Întreprinderea de postav Buhuşi era o mare întreprindere textilă care realiza acest tip de ţesătură de lână groasă folosită în industria confecţiilor. 
Insignă : Centenarul Întreprinderii de postav, 1885-1985
Sursa pentru insignă : Colecţia personală VM.

miercuri, 16 mai 2012

Excursie în timp (1974) : în vizită la câteva obiective ale industriei lemnului, pe direcţia sud-est, de la un capăt al României la altul

Voi prezenta câteva unităţi industriale de prelucrare a lemnului şi principalele produse pe care le realizau şi care puteau fi achiziţionate în 1974. Am să încep cu Întreprinderea de prelucrare a lemnului Satu-Mare (I.P.L. Satu-Mare) unde se realizau : sufrageria Magnolia şi camera de zi SM-3 (adică produse din lemn pentru utilarea unei sufragerii sau camere de zi) , sufrageria Sheration (bufet, vitrină, masă extensibilă, scaune), biblioteca SM-3, Daniela, Dana, banchete, mese, scaune. Puţin mai la sud-est, la Întreprinderea de prelucrare a lemnului Cluj (I.P.L. Cluj) se realizau holurile Dej, Dorna, camere dezi Miraj, E-040 (buget, masă, canapea, fotolii, scaune, executate din panouri din PAL furniruite la exterior cu furnir de nuc şi de fag băiţuite [1] în culoare naturală şi finisate cu luciu), sufrageria Dej, bufete, scaune tapisate, curbate, scăunele pentru copii.
Menţinem direcţia, şi de la întreprinderea clujeană ajungem la Întreprinderea de prelucrare a lemnului din Covasna (I.P.L. Covasna). Cu materie primă din belşug, unitatea industrială producea banchete, bănci, mese, birouri, fotoliul pat MC2, dar şi biblioteca Milcov, bucătăria Dafin, camera de zi Meda. La sud-est de Covasna întâlnim o altă unitate industrială : Combinatul de prelucrare a lemnului Focşani (C.P.L. Focşani). Combinatul din judeţul Vrancea producea pentru piaţa internă camera de zi 623/11, dulapuri pentru tineret, cuiere Vrancea, iar pentru export şi hol 626/21, dulapuri, paturi. În fine, a ajuns momentul să-mi închei excursia la Brăila, unde mergând pe aceeaşi direcţie sud-est se putea întâlni C.P.L. Brăila. Aici se fabricau atât pentru ţară, cât şi pentru export produsele : camere pentru dormit Felicia I şi II, canapea Eforie, bucătării Galaţi de diferite modele, Anca şi Dunărea, dulapuri Felicia I cu două sau trei uşi, Eforie cu două uşi, cuiere.

Sufrageria E-040 fabricată la I.P.L. Cluj, 1974
[1] De la ,,baiţ”, colorant folosit în mai multe ramuri industriale.
[2] Judeţul Covasna era şi deocamdată încă mai este, unul dintre cele mai împădurite judeţe din România (Suceava are însă întâietatea).
[3] Sursa pentru imagine : ,,Revista Pădurilor - Industria Lemnului”, 1974, nr. 8.

marți, 15 mai 2012

,,Revista Pădurilor - Industria Lemnului”


Coperta numărului 4 din 1974
Revista era organul Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii şi al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor din Republica Socialistă România (primul număr a apărut înainte de comunism, a avut numeroase alte denumiri, apărea în mai multe serii). Structura revistei era asemănătoare cu ,,Mine, Petrol şi Gaze” : o serie de articole de specialitate, urmate de recenzii la cărţi din domeniu, scrise în limba română sau în limbi străine, şi alte informaţii de ultimă oră din silvicultură şi industria lemnului. În paginile revistei, adesea şi pe coperţi, erau incluse şi reclame la întreprinderile de prelucrare a lemnului, cu accent pe produsele realizate.

luni, 14 mai 2012

Întreprinderea de utilaj petrolier Târgovişte (U.P.E.T.)


Insignă  : Centenarul UPET, 1872-1972
Pe lângă laurii prezenţi pe insignă pentru a celebra centenarul şi performanţa întreprinderii dâmboviţene, o imagine parţială cu o roată dinţată albastră înconjoară practic câmpul insignei, pentru a simboliza faptul că UPET este o întreprindere aparţinând ramurii constructoare de maşini (în cazul de faţă, produtoare de utilaj petrolier).
Alte informaţii despre U.P.E.T. vezi şi în articolele :

Sursa pentru insignă : Colecţia personală VM.

duminică, 13 mai 2012

Centrala minereurilor şi metalurgiei neferoase Baia Mare

Subordonată economic Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei, Centrala minereurilor şi metalurgiei neferoase Baia Mare, cu sediul în Baia Mare, avea la rândul ei în subordine mai multe exploatări miniere (E.M.) precum Baia Sprie, Săsar şi alte unităţi industriale. Centrala amintită, numită ,,cea mai mare unitate de minereuri din ţară” [1], extrăgea şi prelucra minereuri complexe, cuprifere şi aurifere, resurse minerale folosite pe mai departe în principal în fabricile şi uzinele industriei metalurgice neferoase. Tot prin intermediul centralei din Baia Mare se puteau achiziţiona concentrate cuprifere, plumbo-zincoase, de plumb, zinc, pirită, de pirită auriferă şi nămol aurifer [2].   

[1][2] ,,Mine, Petrol şi Gaze”, 1974, octombrie, nr. 9, coperta 4.

sâmbătă, 12 mai 2012

Combinatul minier ,,Suceava”

Combinatul minier ,,Suceava” era format din mai multe unităţi industriale : mine de exploatare a minereurilor în diferite locaţii, uzine de preparare a minereurilor (unde se realizau diferite activităţi precum sortarea de minereuri, spălarea, îmbunătăţirea lor etc.), un laborator (dotat cu echipament pentru a realiza diferite analize miniere), un atelier mecanic (destinat a produce diferite produse pentru buna funcţionare a întregului combinat). Trebuie să ne gândim la Combinatul minier ,,Suceava” din Gura Humorului, judeţul Suceava, ca la o centrală industrială, în sensul că era formată din mai multe unităţi industriale care făceau parte din combinat şi care erau răspândite în întreg judeţul, şi nu se aflau toate la Gura Humorului. Alte combinate sunt şi ele formate din mai multe unităţi industriale componente, dar se află pe acelaşi amplasament, altele pot avea secţii productive şi în alte locaţii [1]. Revenind la Combinatul minier ,,Suceava”, să spunem că în cadrul combinatului rezultau mai multe produse (materii prime, produse semifinite şi finite) : pirită cupriferă, minereu complex, baritină bulgări, minereuri de mangan (în mine), concentrat cupros, concentrat colectiv plumbo-zincos, pirită flotată, baritină flotată, bioxid de mangan artificial, sulfat de mangan (în uzinele de preparare), se realizau analize la diferite eşantioane de minereu pentru determinarea conţinutului de util, analize chimice asupra diferitelor elemente chimice, alte tipuri de analize fizice şi chimice, calitative şi cantitative (în laboratul central), se producea echipament metalic pentru susţinerea lucrărilor miniere orizontale, verticale şi înclinate, dar şi pentru susţinerea abatajelor în minele de minereuri, se executau reparaţii la utilaj minier şi piese de schimb [2].  

[1] Un alt exemplu asemănător este cazul unei întreprinderi miniere cu sediul într-o anumită localitate, care poate fi formată din mai multe mine răspândite în diverse localităţi. Mai departe în circuitul economic al subordonării, mai multe întreprinderi miniere pot fi incluse într-o centrală industrială.
[2] ,,Revista minelor”, 1974, nr. 4, coperta 4.

vineri, 11 mai 2012

Mine, Petrol şi Gaze

,,Mine, Petrol şi Gaze” era o revistă, organ al Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei şi al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor din Republica Socialistă România ce a apărut sub acest nume între anii 1974 şi 1990, anterior sub numele ,,Revista minelor” (din 1950), nume la care a revenit din 1990 [1]. Revista conţine numeroase articole interesante pentru domeniile industriei extractive şi nu numai şi conţine şi alte rubrici (recenzii, ultimele informaţii în domeniul cercetării, producţiei). În paginile revistei îşi găsesc locul şi numeroase reclame la întreprinderile din perioada comunistă cu descrieri ale activităţii desfăşurate, enumerări de produse realizate şi altele menţiuni.
Coperta numărului 9

joi, 10 mai 2012

Ziua constructorilor de maşini

,,Acordînd o deosebită preţuire oamenilor muncii care lucrează în ramura industriei construcţiilor de maşini şi pentru a le prilejui o zi festivă în vederea trecerii în revistă a realizărilor obţinute şi a stimulării în activitatea viitoare” [1]. Pasajul anterior este justificarea legislatorului (Consiliul de Stat) pentru instituirea ,,Zilei constructorilor de maşini”. Ea era sărbătorită în prima duminică a lunii iulie. Nu era singura zi de sărbătorire a muncitorilor, şi nu era nici singura sărbătoare dedicată unei ramuri industriale [2]. Chiar putem remarca, în raport cu importanţa ramurii industriei construcţiilor de maşini în cadrul industriei, o întârziere în instituirea unei astfel de sărbători, gândind în parametrii vremii (importanţa ramurii industriale grele menţionate în cadrul procesului de industrializare comunist, valenţa propagandistică a unei astfel de zile).

[1] D.C.S. nr. 48/14.02.1973, în Colecţia de legi şi decrete, ianuarie-martie, Consiliul de Stat, Bucureşti, 1973, p. 219.
[2] Cel mai probabil, informaţiile mai trebuie însă verificate, prima zi de sărbătoare instituită a fost cea dedicată muncitorilor din industria extractivă (mine şi petrol), la început de ani 1950.

miercuri, 9 mai 2012

Centrala Materialelor de Construcţii – 1974

În 1974, Centrala Materialelor de Construcţii (C.M.C.) cu sediul din Bucureşti şi subordonată Ministerului Exploatării Forestiere şi Materialelor de Construcţii (M.E.F.M.C.), oferea următoarele tipuri de produse : elemente prefabricate din beton, materiale de zidărie şi materiale de izolaţie şi finisaj. Din rândul elementelor prefabricate din beton amintesc : grinzi principale transversale şi longitudinale, chesoane drepte şi curbe din beton armat sau beton precomprimat pentru hale industriale şi similare, panouri agrozootehnice, stâlpi pentru liniile electrice aeriene, reţele telefonice şi de radioficare, tuburi din beton precomprimat. Ca exemple pentru materialele de zidărie comercializate precizez : blocuri de zidărie şi plăci termoizolatoare, din beton celular autoclavizat, blocuri ceramice de zidărie, blocuri de zidărie cu agregate uşoare. Materialele de izolaţie şi finisaj oferite de Centrala Materialelor de Construcţii erau : produsele din marmură, plăci ceramice glazurate ,,Cesarom”, tapete semilavabile producţie I.M.C. Turda, covoare şi machete fonoizolatoare din p.v.c. dublustart, produse la Întreprinderea ,,Izolatorul” din Bucureşti. Toate aceste produse puteau fi achiziţionate şi de la întreprinderile producătoare, rolul C.M.C. fiind de a centraliza oferta de produse pentru a onora eventuale comenzi, de a găsi clienţi pentru produsele diferitelor unităţi industriale care făceau parte din centrală (printre alte atribuţii).  
 
Sursa : ,,Viaţa economică”, supliment, anul VI, 1974, numărul 6, p. 7.

marți, 8 mai 2012

Fabrica de confecţii Focşani

Fabrica de confecţii Focşani, judeţul Vrancea, 1970
Sursa pentru cartea poştală : Colecţia personală VM.

luni, 7 mai 2012

Producţia conservelor alimentare în perioada 1950-1980

Întreprinderile de conserve (de carne, peşte, legume, fructe) fac parte din industria alimentară. Având ca sursă Anuarul Statistic din 1981, am să arăt pentru intervalul de timp 1950-1980, care era producţia în mii tone din fiecare din tipurile de conserve enumerate.
                                      1950    1955    1960    1965    1970    1975    1980
Conserve de carne       2          5          11        13        39        47        77
Conserve de peşte       0,8       3          1            5          14        20        25
Conserve de legume    7          22        34        99        172      294      345
Conserve de fructe      27        64        41        78        114      161      195
Evoluţia producţiei la tipurile de conserve enumerate este crescătoare cu excepţia fluctuaţiei din 1960 pentru conservele de peşte şi cele de fructe (pentru anii prezentaţi). Pentru conservele de carne merită remarcată perioada 1965-1970 când producţia s-a triplat. Dintre toate tipurile de conserve, producţia celor de legume a înregistrat creşterile cele mai mari, iar cele de peşte pe cele mai mici. De exemplu, producţia conservelor de legume s-a triplat aproape în intervalul de timp 1960-1965, şi atinge valori ridicate în anii următori, în 1980 înregistrându-se 345 mii tone de conserve de legume produse la întreprinderile din ţară.

Notă : Datele statistice trebuie întotdeauna tratate cu precauţie, iar pentru perioada comunistă cu atât mai mult. Prelucrarea datelor îmi aparţine.
[1] Sursa pentru date : Direcţia Centrală de Statistică, Anuarul Statistic al Republicii Socialiste România 1981, Bucureşti, 1981, p. 198-199.

duminică, 6 mai 2012

Cea mai înaltă construcţie din România

Prezentăm o construcţie industrială realizată după 1989 de o importanţă deosebită pentru patrimoniul industrial românesc. Construcţia la care ne referim este coşul de fum al combinatului din Baia Mare, actualmente cea mai înaltă construcţie din România şi a treia construcţie industrială din Europa. Înălţimea turnului este de 351,5 metri, cu o deschidere la bază de 20 de metri, iar la vârf are un diametru de 9 metri. Turnul a fost inaugurat în 1995 de Cuprom (numită atunci Phoenix) şi este în inactivitate din 2007. Poate că se va realiza o reconversie funcţională care să pună în valoare această construcţie industrială şi să nu se ia o decizie care s-o pună la pământ, că exemple din ultima categorie sunt destule. Prin recordurile pe care le deţine, coşul de fum de la Baia Mare ar trebui salvat şi utilizat în beneficiul băimărenilor. Ar putea fi o atracţie turistică care s-ar adăuga la cele clasice oferite deja de generosul judeţ Maramureş.
Coşul de fum din Baia Mare - imaginea 1
Coşul de fum din Baia Mare - imaginea 2
Surse :

sâmbătă, 5 mai 2012

Numărul mediu de personal muncitor din industria grea - 1980

Am să folosesc date [1] numai pentru industria grea (şi doar ramurile industriale : metalurgie feroasă şi neferoasă – inclusiv extracţia metalelor corespunzătoare, ceea ce evident că ridică mult numărul mediu final înregistrat în aceste ramuri industriale -, construcţii de maşini şi prelucrarea metalelor şi industria chimică).
Cel mai mare număr mediu de personal muncitor în industria metalurgică feroasă a fost înregistrat în judeţul Galaţi, 25834, iar cel mai mic în judeţul Călăraşi, doar 4; în judeţul Vaslui nu existau date pentru această ramură industrială (nu existau întreprinderi metalurgice feroase sau exploatări miniere în acest domeniu). În ramura industrială a metalurgiei neferoase a fost înregistrat un număr de 23528 muncitori în judeţul Maramureş, cu mult mai mare decât în restul judeţelor, în această ramură. În industria construcţiilor de maşini şi prelucrarea metalelor majoritatea judeţelor aveau un număr mediu de personal muncitor de ordinul zecilor de mii. Excepţii au fost înregistrate în judeţele Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Călăraşi, Ialomiţa (1591, adică judeţul cu cel mai mic număr mediu de muncitori în această ramură industrială din întreaga ţară), Sălaj, Tulcea, Vâlcea şi Vrancea. La polul opus se situau municipiul Bucureşti (111644, cel mai mare număr mediu de muncitori pe ţară, în ramura industrială menţionată), judeţul Braşov şi Prahova. În industria chimică, o altă ramură industrială grea, judeţul Braşov avea 17076 de muncitori, număr mediu în anul 1980, iar Sălajul era codaş în acest domeniu cu doar 42. Numărul mediu total de personal muncitor pe ramuri industriale grele era în 1980 repartizat astfel : în industria metalurgică feroasă 130747, în industria metalurgică neferoasă 79333, în industria construcţiilor de maşini şi prelucrarea metalelor 1185952, iar în industria chimică 224523.

Notă : Datele statistice trebuie întotdeauna tratate cu precauţie, iar pentru perioada comunistă cu atât mai mult. Prelucrarea datelor îmi aparţine.
[1] Sursa pentru date : Direcţia Centrală de Statistică, Anuarul Statistic al Republicii Socialiste România 1981, Bucureşti, 1981, p. 208-209.

vineri, 4 mai 2012

Întreprinderi din industria materialelor de construcţii din Bucureşti

Întreprinderea de materiale de construcţii Bucureşti

Întreprinderea de prefabricate ,,Granitul” Bucuresti

Întreprinderea de prefabricate ,,Progresul” Bucureşti
Sursa imaginilor : http://www.comunismulinromania.ro/

joi, 3 mai 2012

Producţia de energie electrică (1960-1980)

Producţia de energie electrică (mil. kWh)
                               1960     1965     1970   1975     1980
Termocentrale 7253    16210  32315  45009  54849
Hidrocentrale    397      1005    2773    8711    12637

Puterea instalată a grupurilor electrogene (mii kW)
                               1960     1965     1970   1975     1980
Termocentrale 1569    2797    6146    8945    12654             
Hidrocentrale    210      461      1200    2632     3455

În 1960, energia electrică produsă prin intermediul termocentralelor era de 18,26 ori mai importantă cantitativ decât cea realizată în hidrocentrale. Treptat, în intervalul 1960-1980 această diferenţă s-a micşorat, cu salturi importante în 1970, când diferenţa era de 11,65 de ori şi în 1975, când se înregistra o diferenţă de 5,16 ori în favoare energiei electrice produsă în termocentrale (de 4,34 ori în 1980).
Din datele furnizate pentru puterea instalată a grupurilor electrogene (producătoare de energie electrică), rezultă că diferenţa era în 1960 de 7,47 de ori în favoarea termocentralelor, iar în 1980, diferenţa aceasta se înjumătăţise la de 3,66 ori.  

Notă : Datele statistice trebuie întotdeauna tratate cu precauţie, iar pentru perioada comunistă cu atât mai mult. Prelucrarea datelor îmi aparţine.
Sursa pentru date : Direcţia Centrală de Statistică, Anuarul Statistic al Republicii Socialiste România 1981, Bucureşti, 1981, p. 204.

miercuri, 2 mai 2012

Întreprinderea ,,Electrobanat” Timişoara – produse

Într-o reclamă la întreprinderea timişoreană, se enumerau o serie de grupe de produse industriale realizate sub marca ,,Elba” : faruri şi lămpi pentru autovehicule, produse pentru iluminat interior, exterior, antiexplozie, lanterne, pile şi baterii galvanice, dispozitive pentru iluminat locomotive, vagoane C.F.R. şi nave, sisteme de pază, semafoare, aparataj electric industrial.