miercuri, 30 noiembrie 2011

Întreprinderi de comerţ exterior (1948-1964)

În această perioadă au existat 18 întreprinderi de comerţ exterior subordonate Ministerului Comerţului Exterior. Activitatea lor a fost importantă datorită legăturii lor strânse cu mai multe întreprinderi din diferite ramuri economice. Prin aceste întreprinderi de comerţ exterior se puteau importa şi exporta variate produse conform cu obiectul de activitate al respectivei întreprinderi. Aceste întreprinderi au fost înfiinţate şi pentru a facilita controlul comerţului exterior de către stat. De altfel, Constituţia R.P.R. din 1952 sublinia caracterul comerţului exterior : era monopol de stat (articolul 14), şi totul era stabilit după ce în Constituţia precedentă, din 13 aprilie 1948, se spunea doar : ,,comerţul intern şi extern este reglementat şi controlat de stat şi se exercită de întreprinderi comerciale de stat, particulare şi cooperative”.

luni, 28 noiembrie 2011

Institute de cercetare - imagini

Institutul de Cercetări şi Proiectări ale Tehnologiei pentru sticlă şi Ceramică Fină Bucureşti

















Institutul de Cercetări pentru Produse Auxiliare şi Organice Mediaş















Institutul de Petrol şi Gaze Bucureşti













Institutul de Petrol şi Gaze Bucureşti 1968













Sursa : www.comunismulinromania.ro

duminică, 27 noiembrie 2011

Lista meseriilor în cadrul unor exploatări miniere în anul 1950

Mai precis este vorba despre maiştrii şi tehnicienii din exploatările de cărbuni, minereuri feroase şi neferoase şi minerale [1]. Clasificarea acestor meserii era următoarea : maistru miner, maistru miner cărbuni, maistru electrotehnică minieră, maistru la instalaţii de preparare şi prelucrare mecanică a minereurilor, maistru prelucrător cărbuni, maistru miner extracţia sării, tehnician controlor de producţie [2].

[1] ,,Buletinul Oficial al Republicii Populare Române”, nr. 47, 30 mai 1950, Hotărârea nr. 576/26 mai 1950. De precizat că în textul actului legislativ se menţionau minereuri ,,fieroase şi nefieroase”.
[2] În mod asemănător am mai prezentat cu ceva timp în urmă şi meseriile din cadrul industriei poligrafice la acest link.

joi, 24 noiembrie 2011

(Auto)Gara Filaret monument istoric (industrial)

Gara Filaret construită în 1869 a fost transformată în zilele noastre în Autogara Filaret, o reconversie fericită pentru amatorii de monumente istorice (industriale sau nu) mai ales având în vedere alternativa (adesea demolarea sau în orice caz alterarea profundă a monumentului).









































Sursa pentru prima fotografie este Colecţia personală VM, iar celelalte două au fost realizate de Alexandru Elefterescu.

duminică, 20 noiembrie 2011

Uzina ,,Timpuri Noi” Bucureşti – în prezent demolată

Fotografii din 2009

Vedere din Bulevardul Splaiul Independenţei













Vedere din strada Ion Minulescu












Sursa : Colecţia personală VM.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Iniţiative în întrecerile socialiste din judeţul Covasna - anii 1970

,,Să lucrăm o zi pe trimestru din materiale economisite”, la Întreprinderea de şuruburi Târgu Secuiesc.
,,Centimetrul cub în acţiune”, la Întreprinderea forestieră de exploatare şi transport Târgu Secuiesc.
,,Contul economiilor”, la Întreprinderea textilă ,,Oltul” Sfântu Gheorghe.
Alte iniţiative din judeţ :
,,Nici o maşină, nici un utilaj sub randamentul planificat”.
,,Cel mai bine gospodărit şantier”.

Sursa : Stanca Constantin, Ráduly Gitta, Popină Gheorghe, Deac Marius, Judeţele patriei. Covasna. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 173, 179.

duminică, 13 noiembrie 2011

Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - II

*imagini luate de martori la diferite demolări de clădiri industriale în ţară sau reportaje la ştirile TV pe aceeaşi temă

Turnul de apă de la fosta Mecanica Sibiu se demolează pentru a face loc unui supermarket

Silozul de ciment din Răcădău
căderea efectivă la 0:50


Fabrica de pâine Titan – demolare silozuri pentru cartier rezidenţial

Demolare turn al Filaturii din Baia Mare
căderea efectivă 3:47

Demolare în Pojorâta

Vezi şi articolul de aici.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - I

Nu ştiu cât de corect întemeiate sunt distrugerile de construcţii industriale, cert este că ar fi nevoie de o expertiză a arheologilor industriali (dacă ar fi mai prezenţi, dacă ar fi ajutaţi şi încurajaţi şi de legislaţie şi mai ales în aplicarea ei). Ar fi la fel cum se întâmplă înainte de începerea unei construcţii de autostradă, de fabrică sau de altă construcţie, atunci când arheologii sunt chemaţi ,,să descarce” din punct de vedere arheologic respectivul teren. În cazul nostru arheologii industriali ar putea fi chemaţi pentru o inventariere a stării de fapt înainte de distrugerea respectivelor construcţii industriale, dacă altceva nu se mai poate face...
Ar putea lua interviuri, culege informaţii despre istoria respectivei unităţi industriale de la proprietari sau foşti proprietari (în orice caz, în mod direct şi nu din arhive, presă etc.), ar putea face fotografii, înregistra mini-documentare care ar avea rostul să păstreze memoria construcţiei industriale, care poate că a reunit destinul a zeci de mii de muncitori care au lucrat pe parcursul zecilor de ani la realizarea diferitelor produse industriale (a căror memorie este păstrată şi astăzi de mulţi oameni prin amintirea primelor televizoare, primelor frigidere etc.).
Astfel, arheologul industrial ar fi chemat într-o misiune de salvare a situl arheologic industrial, o misiune rapidă cu rezultate limitate care pentru început ar însemna ceva important. De ce să aşteptăm câţiva zeci de ani ca să fim interesaţi de propria dezvoltare industrială? Ca să culegem informaţii doar din arhive, din presă sau din memoriile mai mult sau mai puţin viciate ale celor implicaţi direct în construcţia sau demolarea construcţiilor industriale? Tocmai când am putea să demarăm acest proces de cunoaştere şi prezervare, mult mai din timp. Deja suntem în întârziere mare, suntem la apusul procesului de dezindustrializare, după peste 20 de ani care au distrus (nu ei în sine!) o mare parte din urmele industrializării petrecute nu numai în comunism, dar şi înainte. Sunt mici iniţiative în acest sens, dar puţin susţinute de factori decidenţi în salvarea unor construcţii industriale importante (în vederea reconversiei lor funcţionale, fiindcă nu sunt absurd, nu militez neapărat pentru desfăşurarea în continuare a activităţilor industriale).
Se pune şi acum întrebarea, se dau răspunsuri, dar poate cândva se va pune mult mai serios întrebarea : ce s-a întâmplat cu industria românească dezvoltată în comunism?
Cu siguranţă că, cel puţin parţial, răspunsul ar putea fi dat prin simple înregistrări video postate pe you tube, făcute adesea de martori oculari prezenţi la diferite demolări de construcţii industriale din întreaga ţară. Nu, nu sunt efecte speciale, sunt construcţii industriale româneşti puse la pământ! În urma lor rămâne un peisaj apocaliptic, înlocuit la scurt timp de un cartier rezidenţial, de construcţii comerciale sau de proiecte de construire a unui muzeu industrial , aflate în pericol cu fiecare zi trecută de a fi reconvertite, încă înainte de a fi materializate, în primele două variante mult mai facile, dar nu neapărat şi mai profitabile pentru societate.

vineri, 11 noiembrie 2011

Aproape de soare, 1960

Industria românească în cinematografie - I

Acţiunea principală a filmului este centrată în jurul personajului Petre Orşa, interpretat de Florin Piersic. Petre Orşa este un ţăran hunedorean care pleacă de acasă spre a munci la Combinatul Siderurgic Hunedoara, locul unde au şi avut loc principalele filmări (mai precis la oţelăria Siemens-Martin nr. 2).
De altfel, cu puţin timp înainte de începerea filmului propriu-ziseste menţionat : ,,Film realizat cu concursul oamenilor muncii din Combinatul siderurgic Gh. Gheorghiu Dej din Hunedoara”.

Vizionarea filmului se poate face pe http://www.youtube.com/watch?v=yZnX4sRYLLU&feature=related

joi, 10 noiembrie 2011

Importanţa fitotehniei şi zootehniei pentru agricultură şi mai ales pentru industrie

Agricultura este ramura economică care are ca obiect cultura plantelor (cultivarea pământului) şi creşterea animalelor. Atât producţia vegetală cât şi cea animală pot fi îmbunătăţite şi trebuie să fie îmbunătăţite pentru a putea fi industrializate, adică pentru a se produce cantităţi mari de diferite produse în anumite standarde calitative. În acest scop în perioada comunismului s-a pus accent pe ştiinţe precum fitotehnia şi zootehnia. Fitotehnia este ştiinţa care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obţinerii unei producţii cât mai mari şi de o calitate bună, iar zootehnia este ştiinţa care are ca obiect cunoaşterea, reproducerea, creşterea, alimentaţia, ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice. Rezultatele agriculturii sunt amplificate cu ajutorul ştiinţelor menţionate şi de acest fapt beneficiază şi alte ramuri economice precum industria sau comerţul.
Pentru a industrializa agricultura este nevoie de maşini şi utilaje agricole, îngrăşăminte chimice şi alte beneficii ale industriei în general. În schimb, pentru a industrializa produsele agricole este nevoie ca ele să fie într-o cantitate mare şi de o calitate bună şi foarte bună care să facă activitatea desfăşurată rentabilă. Existenţa acestor caracteristici ale produselor agricole determină ca cererea de astfel de produse să fie crescută şi astfel se aduc câştiguri şi comerţului intern şi extern. Dintre subramurile industriei direct interesate de beneficiile aplicării cunoştiinţelor fitotehniei şi zootehniei amintim în principal industria alimentară şi industria uşoară (textilă, pielărie şi încălţăminte etc.), dar pot fi menţionate şi alte ramuri industriale (industria celulozei, chimică – medicamente, produse farmaceutice şi cosmetice, erbicide, vopsele etc.). Prin fitotehnie se pot îmbunătăţi, cu titlu de exemplu, caracteristicile plantei în ceea ce priveşte rezistenţa la unele boli, se pot reduce efectele vremii nefavorabile (secetă, arşiţă), se poate uşura cultivarea plantei pe solurile considerate neprielnice şi altele. În acelaşi mod, zootehnia intervine asupra creşterii animalelor, creând noi rase de animale sau ameliorându-le pe cele existente. De exemplu, vacile pot fi crescute pentru lapte sau pentru carne, oile pentru lapte, carne sau lână, dar se pot dezvolta rase şi pentru producţie mixtă. Animalele beneficiază şi de caracteristici generale îmbunătăţite (în ceea ce priveşte rezistenţa la anumite boli sau condiţii de mediu, speranţa de viaţă, capacitatea de reproducţie şi altele). Succesele în domeniile fitotehniei şi zootehniei sunt rodul a multor ani de cercetare şi dezvoltare, timp în care s-au acumulat cunoştiinţe variate, s-au desfăşurat experimente şi s-au investit resurse financiare importante. Nu numai fiindcă era necesar pentru populaţie, dar şi pentru că existau materii prime în condiţii bune, ramurile industriale precum industria alimentară (fabrici de ulei, de zahăr, de industrializare a laptelui, a cărnii etc.) şi cea uşoară (textilă, confecţii, pielărie, încălţăminte) au cunoscut o dezvoltare importantă în perioada comunistă, profitând în mod direct de rezultatele fitotehniei şi zootehniei.