miercuri, 31 august 2011

Munca voluntară

Şantierele naţionale erau organizate pentru realizarea diferitelor construcţii/activităţi cerute de regimul comunist [1]. Pe şantiere se folosea munca mai mult sau mai puţin voluntară [2] a bărbaţilor şi femeilor, a tinerilor şi bătrânilor. Din ziarul ,,Scânteia” prezentăm un număr istoric [3] cu mai multe titluri şi subtitluri grăitoare, la care am mai adăugat un scurt fragment din acelaşi număr :
,,Întâia duminică a muncii voluntare
29 comitete sindicale ale C.F.R. au ieşit pe teren pentru recondiţionarea conductelor de benzină şi păcură dinspre Giurgiu
Studenţi şi studente dela toate facultăţile capitalei au lucrat pe şantierele din Piaţa Victoriei şi Piaţa Budişteanu
La Snagov a luat fiinţă încă un şantier de muncă voluntară al U.T.M.
Constituirea a 150 brigăzi de muncă voluntară cuprinzând 15.000 tineri hotărîtă la un meeting al U.T.M. din Ploeşti
Elevii din capitală se alătură muncii de reconstrucţie
[...]
Dacă te uitai Duminecă dimineaţa la oamenii de pe peronul Gării de Nord la coloanele de tineri care se îndreptau cântând spre vagoane, la trenurile pavoazate la forfota brigadierilor şi a muncitorilor în salopete de lucru, ţi se părea că în gară nu sunt decât două feluri de oameni : cei care pleacă la muncă voluntară şi cei care vând «Scânteia»
[...]”.

Note
[1] De la construirea unei conducte de gaze până la cea a unei întreprinderi, efectuarea de reparaţii la calea ferată sau altele. Organizarea şantierului naţional era însoţită şi de ideologia comunistă care preamărea realizările prin articole de ziar, lozinci (,,Vom termina conducta înainte de termen” – lozinca brigadierilor care munceau pe şantierul de la Agnita-Botorca (,,Scânteia”, 1 decembrie 1947), premieri ale participanţilor (brigadierilor) şi alte manifestări. Într-o postare anterioară, prezentam un poem ,,închinat” unui astfel de şantier naţional, cel de la Agnita-Botorca.
http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2010/10/agnita-botorca-poem-de-gheorghe-zaharia.html
[2] Vezi realizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră.
[3] ,,Scânteia”, seria III, anul XVII, nr. 1036, 4 februarie 1948.

marți, 30 august 2011

Şantiere naţionale

Canalul Dunăre-Marea Neagră, brigadieri sibieni (1982)

Şantierul naţional al tineretului de la Centrala Termoelectrică Drobeta-Turnu Severin (1982)

Şantierul naţional al tineretului Porţile de Fier (1971)

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro/

joi, 25 august 2011

Centrale industriale

În structura mai multor ministere funcţionau centrale industriale care la rândul lor controlau activitatea mai multor întreprinderi. A se vedea structura organizatorică a Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele, 1973 de pe acest blog [1]. În postări mai vechi, am prezentat structura unor centrale industriale : Centrala industrială de tractoare şi autovehicule Braşov [2], Centrala industriei confecţiilor Bacău [3], Centrala industrială de utilaj petrolier Ploieşti [4].
Mai îndeaproape m-am ocupat şi de situaţia centralelor petroliere (Muntenia şi Moldova), de la început de comunism, care aveau un rol cu mult mărit faţă de centralele industriale succesoare [5].

Sursa :
[1] http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2010/10/ministerul-industriei-constructiilor-de.html
[2] http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2010/10/centrala-industriala-de-tractoare-si.html
[3] http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2010/10/centrala-industriei-confectiilor-bacau.html
[4] http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2010/10/centrala-industriala-de-utilaj.html
[5] http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2009/05/centrale-petroliere.html

miercuri, 24 august 2011

Ministere ale R.P.R. – anii 1960

Ministerul Afacerilor Externe
Ministerul Afacerilor Interne
Ministerul Comerţul Interior
Ministerul Comerţul Exterior
Ministerul Economiei Forestiere
Ministerul Finanţelor
Ministerul Forţelor Armate
Ministerul Industriei Alimentare
Ministerul Industriei Construcţiilor
Ministerul Metalurgiei Construcţiilor de Maşini
Ministerul Minelor şi Energiei Electrice
Ministerul Industriei Petrolului
Ministerul Învăţământului
Ministerul Justiţiei
Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale
Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor

Ministerele aveau în subordine centrale industriale, întreprinderi, institute de cercetare şi alte unităţi. Observăm importanţa industriei petrolului, căreia în R.P.R. i s-a rezervat un minister specific care să se ocupe de problemele sale. Oferim un exemplu legat de organizarea unui minister printr-o postare deja realizată pe blog pentru Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, 1964 [1].

[1] http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2010/03/ministerului-industriei-constructiilor.html

vineri, 19 august 2011

Consiliul de Miniştri

Consiliul de Miniştri era organul suprem executiv al puterii de stat în perioada comunistă. După cum se menţionează în Constituţia României din 1965, Consiliul de Miniştri avea mai multe atribuţii printre care menţionăm pe cele mai importante pentru economie : conducea, coordona şi controla activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, elabora proiectul planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi proiectul bugetului de stat, precum şi orice alte proiecte de legi; stabilea măsuri pentru realizarea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi a bugetului de stat; întocmea raportul general cu privire la indeplinirea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar, înfiinţa organizaţii economice, întreprinderi şi instituţii de stat de interes republican, exercita, în condiţiile prevăzute de lege, atribuţiile sale de conducere şi de control asupra activităţii comitetelor executive şi birourilor executive ale consiliilor populare.

Consiliul de Miniştri era ales de Marea Adunarea Naţională şi era condus de un prim-ministru şi era compus din viceprim-miniştrii, miniştrii, miniştrii secretari de stat, precum şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat prevăzuţi prin lege.
Prim-miniştri R.P.R./R.S.R. au fost în ordine : Dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Manea Mănescu, Ilie Verdeţ şi Constantin Dăscălescu.
Conform atribuţiilor şi al bugetului republican pe care îl administra, Consiliul de Miniştri a avut în mod evident un rol important în dezvoltarea economiei şi în special industriei, aşa cum se poate observa din modul în care erau distribuiţi banii de investiţii la începutul fiecărui an.

marți, 16 august 2011

Metroul din Bucureşti - imagini

Staţia Industriilor

Staţia Timpuri Noi

Staţia IMGB

Inaugurarea Magistralei III de metrou

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro

luni, 15 august 2011

Metroul din Bucureşti

Metroul din Bucureşti a reprezentat o realizare importantă în timpul regimului comunist. A însemnat şi un succes al procesului de industrializare fiindcă la realizarea sa au contribuit mai multe întreprinderi şi institute de cercetare. Au fost necesare multe investiţii şi munca a mii de oameni.
Construcţia metroului a început în 1975 şi primele staţii realizate până la sfârşitul lui 1979 au fost cele între Semănătoarea şi Timpuri Noi. În anii 1980 şi alte staţii de metrou au fost date în funcţiune.
Metroul a făcut posibil transportul rapid şi al multor angajaţi la diferite fabrici care se ridicau în Bucureşti sau care existau şi au fost modernizate. Unele staţii ale metroului păstrează urme ale procesului industrializării şi în nomenclatura staţiilor : Industriilor (actuala staţie Preciziei), Semănătoarea (Petrache Poenaru), IMGB (Dimitrie Leonida), IMGB Depou (Berceni), Laromet (Laminorului), Timpuri Noi, Piaţa Muncii, 1 Mai, Republica.

vineri, 12 august 2011

Statistica întreprinderilor în 1947

Statistica întreprinderilor în 1947 este importantă pentru situaţia industriei înainte de începerea regimului comunist. Ancheta industrială desfăşurată în luna octombrie 1947 a strâns mai multe informaţii despre situaţia industriei, cu puţin timp înainte de planificata naţionalizare a economiei (11 iunie 1948), în centrul căreia întreprinderile industriale erau cele mai importante.

Statistica întreprinderilor cu peste 10 lucrători în 1947
Ramura industrială – numărul întreprinderilor
Industria alimentară – 611
Industria textilă – 726
Industria metalurgică şi a prelucrării metalelor – 610
Industria electrotehnică – 61
Industria hârtiei – 202
Industria chimică – 327
Industria sticlei – 35
Industria ceramică – 31
Industria materialelor de construcţii – 470
Industria prelucrării lemnului – 789
Industria pielăriei – 255
Alte ramuri industriale – 2
Total întreprinderi : 4119.

Cele mai multe întreprinderi sunt în ramura industrială a prelucrării lemnului (789), iar cele mai puţine sunt din alte ramuri decât cele menţionate.
Cei mai mulţi salariaţi erau în industria metalurgică şi a prelucrării metalelor (83265), iar cei mai puţini, evident, în doar cele două întreprinderi din alte ramuri industriale faţă de cele menţionate şi totalizau 41 de salariaţi.

Statistica întreprinderilor industriale sub 10 lucrători în 1947
Ramura industrială – numărul întreprinderilor
Industria extractivă – 763
Industria extractivă (petrol) – 183
Industria extractivă (mine şi cariere) – 580
Industria prelucrătoare – 30685
Industria prelucrării metalelor – 1981
Industria energiei electrice, a gazului şi apei – 96
Industria materialelor electrotehnice – 204
Industria aparatelor şi instrumentelor de măsură şi precizie – 89
Industria prelucrării lemnului – 1412
Industria materialelor de construcţii – 281
Industria construcţiilor – 245
Industria sticlei şi a geamurilor – 72
Industria ceramică – 27
Industria textilă – 3268
Industria pielii şi a confecţiilor din piele – 745
Industria manufacturieră şi de confecţii – 531
Industria alimentară – 17360
Industria hârtiei şi artelor grafice – 399
Industria chimică şi a produselor farmaceutice – 1089
Industria rafinării petrolului – 25
Alte ramuri industriale – 28
Total întreprinderi : 31448.

Cele mai multe întreprinderi sunt în ramura industrială alimentară (17360), iar cele mai puţine sunt din industria rafinării petrolului.
Cei mai mulţi salariaţi erau în industria alimentară (46211), iar cei mai puţini erau în industria ceramică 106 salariaţi.

Sursa pentru date : Axenciuc, Victor, Evoluţia economică a României, cercetări statistico-istorice 1859-1947, vol. I Industria, Bucureşti, 1992, p. 123-124, 206-207.

miercuri, 10 august 2011

Rolul economic al consiliilor populare

Definiţie
Consiliile populare din timpul regimului comunist erau organele locale ale puterii de stat.
Ele conduceau activitatea unităţilor administrativ-teritoriale (judeţe, municipii, oraşe sau comune).
La nivel economic, consiliile populare aveau ca atribuţii : adoptarea planului economic şi a bugetului local, aprobarea contul de încheiere a exerciţiului bugetar, înfiinţarea unor organizaţii economice, întreprinderi şi instituţii de stat de interes local, conducerea, îndrumarea şi controlarea organizaţiilor economice, întreprinderilor şi instituţiilor subordonate.

Alcătuire
Un număr de locuitori formează o circumscripţie electorală care alege un deputat. Mai mulţi deputaţi aleşi astfel formează un consiliu popular. Ca organ executiv, consiliul popular alege un comitet executiv sau birou executiv. El este format din mai muţi membri şi este condus de un preşedinte ajutat de câţiva vicepreşedinţi.
Comitetul sau biroul executiv execută actele legislative adoptate de consiliul popular şi are în plan economic următoarele atribuţii importante : elaborează proiectele de plan economic şi buget local, conduce, îndrumă şi controlează organizaţiile economice, întreprinderile şi instituţiile subordonate. Biroul executiv e ales consiliul popular al oraşelor şi comunelor, iar comitetul executiv de consiliul popular al judeţelor, municipiilor, al sectoarelor Bucureştiului.

Mod de lucru
Consiliul popular lucrează în sesiuni în care s-au întrunit mai mult de jumătate din membri. Consiliul popular emite hotărâri pe baza a 50%+1 din voturi, care sunt duse la îndeplinire pe propria răspundere de membrii comitetului/biroului executiv prin emiterea de decizii.
Practic, la nivel industrial, consiliile populare conduceau destinul industriei locale (întreprinderi de industrie locală, secţii ale unor întreprinderi republicane şi alte organizaţii economice). Întreprinderile erau în principal din ramurile industriei uşoare, alimentare, şi mai mult secţii pentru celelalte ramuri industriale, oricum mai puţin pentru industria grea.

Sursa
: Constituţia Republicii Socialiste România 1965.

duminică, 7 august 2011

Bugetul de stat – 1982

Bugetul de stat al R.S.R. în 1982 a fost de 288511,3 milioane lei, din care 236869 milioane lei reprezenta bugetul de stat, iar 51642,3 milioane lei totalizau bugetele locale.
Cel mai mic buget judeţean a fost cel al Covasnei (619740 lei), iar cel mai mare era al judeţului Iaşi (1883643 lei).
Bugete mai mici au primit judeţele : Tulcea, Ialomiţa, Giurgiu, Sălaj, Călăraşi şi Bistriţa-Năsăud, toate având sub 900000 lei. Din rândul judeţelor cu bugete mari, de peste 1500000 lei menţionez : Timiş, Constanţa, Cluj, Bihor, Bacău.
Dintre toate unităţile administrative ale R.S.R., municipiul Bucureşti avea cel mai mare buget local : 5341757 lei.

Sursa : Lege pentru adoptarea Bugetului de stat pe anul 1982 (Legea nr. 21 din 27 noiembrie 1981).

sâmbătă, 6 august 2011

Realizări de specialitate în comunism

,,Voinicul” a fost primul spărgător de gheaţă şi salvator de nave naufragiate construit în România, la Şantierul naval Olteniţa.
*
Furnalul nr. 6 de 3500 metri cubi de la Combinatul siderurgic Galaţi era la momentul construcţiei unul dintre cele mai mari din lume, aflându-se în top 10.
*
Sc-200 a fost primul batiscaf românesc pentru cercetări biologice, hidrologice şi de inginerie marină.
*
Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit între 1976-1984 măsoară 64,4 km şi a necesitat pritnre altele dislocarea a 300 milioane metri cubi de pământ şi turnarea a peste 3,6 milioane metri cubi de ciment. Realizări tehnologice demne de elogiat, însă Canalul a fost realizat cu mai multe păcate, graţie ideologiei comuniste (vezi forţa de muncă utilizată, rentabilitatea construcţiei în sine).
*
În 1989, Complexul de porcine Comtim din Timişoara era printre cele mai mari din lume şi număra peste 1,3 milioane de porci.

Sursa
: Sonea, Gavrilă, Ştiinţa şi tehnologia autohtone în dezvoltarea României 1938-1989, Bucureşti, 2007.

vineri, 5 august 2011

Întreprinderi în judeţul Ialomiţa - 1980

Fabrica de perii electrice Slobozia
Fabrica de cărămizi Slobozia
Combinatul de îngrăşăminte azotoase Slobozia
Întreprinderea de morărit şi panificaţie Ialomiţa Slobozia
Întreprinderea de vinificaţie şi produse spirtoase Ialomiţa Slobozia
Combinatul pentru producerea, industrializarea şi comercializarea cărnii de porc Ialomiţa Slobozia
Întreprinderea de industrializare a laptelui Ialomiţa Slobozia
Filatura de bumbac Slobozia
Întreprinderea de industrializarea cărnii Ialomiţa Slobozia

Atelierele CFR Feteşti
Întreprinderea de tricotaje Feteşti
Întreprinderea pentru producerea şi industrializarea legumelor şi fructelor Ialomiţa Feteşti

Întreprinderea de amidon, glucoză, drojdie de panificaţie Ţăndărei
Fabrica de cărămizi Ţăndărei
Întreprinderea de industrializare a sfeclei de zahăr Ţăndărei

Fabrica de ferite Urziceni
Întreprinderea de ulei Urziceni
Întreprinderea pentru producerea legumelor Urziceni

Uzina de reparaţii Ciulniţa

joi, 4 august 2011

Cluburi ale unor întreprinderi din Bucureşti – 1960

Cluburile de întreprinderi dispuneau de anumite construcţii şi alte utilări capabile să ţină activităţi socio-culturale pentru angajaţii unor întreprinderi. Printre dotările cluburilor menţionăm : săli de spectacole, săli de cinematograf, săli speciale pentru desfăşurarea unor cercuri de amatori (artă plastică, modelism, foto, croitorie), săli rezervate unor repetiţii pentru orchestre, cor, teatru, dansuri, grădini de vară, săli de expoziţii, săli de balet, biblioteci, popicării şi săli pentru alte jocuri (şah, tenis de masă), săli de reuniuni,

Câteva expediţii de cluburi de întreprinderi din Bucureşti :
Clubul fabricii de ţigarete ,,Bucureşti”
Clubul uzinelor ,,Republica”
Clubul fabricii ,,Adesgo”
Clubul uzinelor ,,Vulcan”
Clubul ,,Griviţa Roşie”
Clubul uzinelor textile ,,7 Noiembrie”.

Sursa : Dan Berindei, Paul Cernovodeanu, Şerban Cioculescu, Ghid Bucureşti, Bucureşti, 1962, p. 200-202.

miercuri, 3 august 2011

HafenCity - 2

Continui cu alte fotografii din HafenCity.
Muzeul Muncii şi al Portului HafenCity, macarale şi locomotive aflate în conservare ca mărturii ale industrializării.

Mulţumesc pentru fotografiile realizate şi trimise de Alexandru Elefterescu.





marți, 2 august 2011

HafenCity - 1

În HafenCity, cartier al Hamburg-ului, vor avea loc mai multe modificări. Conform planului urbanistic adoptat, în HafenCity va avea loc o reconversie funcţională a mai multor clădiri industriale care vor servi astfel unor activităţi rezidenţiale, comerciale sau culturale.
Este interesant modul în care are loc deja această transformare : practic faţa oraşului nu se schimbă, sunt păstrate faţadele şi o bună parte din construcţiile din cărămidă care dau originalitatea şi păstrează amprenta trecutului industrial (docuri, depozite şi alte construcţii) al HafenCity.
Ceea ce se întâmplă în HafenCity este un model de urmat şi în fostele platforme industriale din oraşele româneşti.

Cu multe mulţumiri pentru fotografiile realizate şi trimise de Alexandru Elefterescu prezint în cele ce urmează câteva imagini din HafenCity.

Garaje

Muzeul Maritim

Muzeul Vămii

Clădiri rezidenţiale

luni, 1 august 2011

Demolări în Bucureşti

Prezint cazul a două demolări de construcţii industriale în Bucureşti : Uzina ,,Vulcan” şi Întreprinderea ,,Timpuri Noi”.
Atât Uzina ,,Vulcan” cât şi Întreprinderea ,,Timpuri Noi” au fost mult timp foarte importante pentru economia românească (au fost înfiinţate înainte de regimul comunist, iar în timpul acestuia şi-au conservat statutul şi chiar şi l-au îmbunătăţit).
În perioada postcomunistă acest fapt s-a schimbat în urma reorganizării economice realizate şi a problemelor întâlnite în perioada următoare. Terenul pe care aceste fabrici se aflau a devenit mult mai valoros decât producţia acestora. Astfel că au urmat relocări ale întreprinderilor şi demolări ale vechilor construcţii.
Uzina ,,Vulcan”, aflată pe Şoseaua Sebastian a fost demolată şi în locul ei a fost ridicat un hipermarket Kaufland. Memoria întreprinderii aflată în această zonă a fost păstrată în denumirea neoficială Kaufland-Vulcan, în cea oficială fiinţând sub numele Kaufland Sebastian.
În ceea ce priveşte Întreprinderea ,,Timpuri Noi”, sediul acesteia a fost modificat ca şi în cazul Uzinei ,,Vulcan”, care a fost relocată şi ea. Construcţiile industriale de pe fosta platformă industrială ,,Timpuri Noi” aflate pe Splaiul Unirii, au fost dărâmate şi în locul lor va fi ridicat un ansamblu de construcţii rezidenţiale şi comerciale (birouri) în proprietatea Ikea.