luni, 13 decembrie 2010

Cărbunii

Cărbunii sunt roci sedimentare combustibile (caustobiolite [1]), solide, care s-au format din materii vegetale în decursul timpului sub influenţa anumitor factori. Cărbunii pot fi clasificaţi în mai multe categorii. În România există 4 tipuri de cărbuni : turbă, cărbuni bruni, huilă şi antracit. De menţionat că ligniţii sunt sinonimii cărbunilor bruni, chiar dacă uneori în România s-a optat pentru o definire a cărbunilor în cinci tipuri incluzând şi ligniţii. S-a arătat că această diferenţă a apărut în funcţie de calea prin care acest tip de cărbune a ajuns să fie cunoscut în România : franceză (lignite) sau germană (Braunkohle) [2].

Cărbunele este format din carbon, hidrogen, sulf, azot şi oxigen. Cu cât este mai mare conţinutul de carbon, cu atât cărbunele este de un tip superior. Cărbunii au mai multe proprietăţi fizice (culoare, structură, textură, luciu etc.) şi proprietăţi tehnice. Din ultima categoria cea mai importantă proprietate este puterea calorică, cea care stă la baza definirii cărbunilor din clasificarea prezentată. Puterea calorică reprezintă cantitatea de căldură care se produce în urma arderii complete a unui kilogram de cărbune [3]. Turba are conţinutul cel mai mic de carbon şi astfel cea mai mică putere calorică, la polul opus situându-se antracitul.
În final precizăm că la nivel internaţional există din 1951 o instituţie precum International Committee for Coal and Organic Petrology [4] şi din care şi România face parte, care se ocupă de cercetarea cărbunilor (probleme studiate precum apariţia cărbunilor, compoziţia chimică, explorarea şi exploatarea cărbunilor, utilizările lor industriale şi altele).

Note :
[1] Termen ce desemnează roci sedimentare ce se pot întălni sub formă solidă, lichidă sau gazoasă şi care sunt folosite drept combustibili. Din această grupă mai fac parte pe lângă cărbuni şi petrolul, gazele naturale, şisturile bituminoase sau asfaltul. Denumire rocilor provine fie din cuvintele greceşti kaustikos = arzător, bios = viaţă, lithos = piatră, fie din cuvântul de origine germană Kaustobiolithe.
[2] Iustinian Petrescu (coord.), Geologia zăcămintelor de cărbuni, vol.1, Bucureşti, 1986, p. 91.
[2] Ibid., p. 19.
[4] http://www.iccop.org/index.php?id=58.

marți, 7 decembrie 2010

Industrializarea Bucureştiului în cifre la sfârşit de an 1962

În Bucureşti existau 256 de întreprinderi : 196 de interes republican, 22 de interes local şi 38 întreprinderi cooperatiste. Ele ocupau o suprafaţă totală de 1940 de hectare. În aceste întreprinderi lucrau 276854 de muncitori.
Din punct de vedere al împărţirii pe ramuri industriale, cei mai mulţi salariaţi lucrau în industria prelucrării metalelor şi construcţiilor de maşini : 93741 muncitori. O altă ramură a industriei grea, industria chimică, număra 21344 de angajaţi. Cifre importante erau şi în industria textilă (48011 muncitori) sau în cea alimentară (23979 muncitori) [1].

[1] Sursa pentru date este Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, Bucureşti, 1966, p. 218.

joi, 2 decembrie 2010

Şantiere ale întreprinderilor II

Uzina de strunguri Târgovişte (1970)










Hidrocentrala Porţile de Fier (1970)










Combinatul industrial pentru construcţii de maşini Bistriţa (1979)









Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro/

luni, 29 noiembrie 2010

Vechime

Pentru ca un sit industrial să fie clasat ca având valoare de patrimoniu trebuie să aibă o vechime de peste 50 de ani. Durata de timp mi se pare mult prea mare. Trebuie o perioadă de timp, precum este necesară la arhive pentru darea spre cercetare a unor dosare, dar s-ar putea ca intervalul de 50 de ani să fie de ajuns pentru dispariţia unor situri industriale. Să luăm un caz actual. Astăzi se blamează foarte tare construcţiile din prefabricate, ca fiind fără valoare de patrimoniu. În principiu, uşor de realizat şi uşor de demolat ele n-ar avea caracteristicile construcţiilor industriale anterioare. Şi totuşi prefabricatele sunt astăzi, mai mult ca oricând, cele mai întrebuinţate. Ceea ce înseamnă că peste cei 50 de ani vom fi nevoiţi să recunoaştem valoarea lor pentru construcţiile de astăzi. Nu ştiu însă dacă vom avea şi ce arăta. Tehnologia construcţiilor şi modul în care este ea folosită (aş putea spune chiar moda) se înscriu mersului rapid şi actual al ştiinţei în ansamblu. S-ar putea să se găsească o soluţie nouă pentru a ridica diverse construcţii şi să nu mai fie nevoie de prefabricatele de astăzi, iar ele să fie tratate precum numeroase construcţii industriale vechi, din cărămidă sau alte materiale. 50 de ani pentru ca un sit să aibă valoare de patrimoniu s-ar putea să fi fost oportun acum un secol, dar nu cred să mai reflecteze realitatea de acum. Cred că nu mai mult de 25 de ani ar fi de ajuns.
Şi poate ceea ce contează şi mai mult este să existe o lege care să se şi aplice în favoare siturilor industriale.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Reclame III

Uzina ,,Rulmentul” Braşov


Combinatul chimic Făgăraş

Uzinele ,,Carbosin” Copşa Mică


Sursa imaginilor : ,,Drum nou”, 1968 apud http://levantul.wordpress.com/2010/11/21/reclame-de-fabrici-in-1968-regiunea-brasov/, 27-11-2010.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Acetilena

Este un gaz incolor, fără miros în stare pură, foarte solubil în acetonă. A fost descoperită în 1836 de H. Davy.
Acetilena poate fi produsă prin reacţia dintre carbura de calciu (carbid) şi apă sau din metan, prin oxidare parţială cu oxigen ori prin cracare în arc electric. În anii 1960 acetilena se producea la Râşnov, Turda şi Târnăveni.
Acetilena este larg întrebuinţată în industria chimică la obţinerea mai multor produse printre care : acetonă, vinil acetilenă (folosită pentru producerea de cauciucuri sintetice), acetat de vinil şi clorură de vinil (utilizate pentru obţinerea de mase plastice, piele sintetică, fibre sintetice), acetaldehidă (în producerea acidul acetic, alcoolului etilic).

Sursa : ***, Dicţionar enciclopedic, vol I. A-C, Bucureşti, 1962, p.16.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Bernat, Andrei (1908-1944)

În 1927 a devenit membru U.T.C., apoi secretar al C.C. al U.T.C. Din 1935 a fost deţinut în diferite închisori până la moartea sa în 1944 [1]. Pentru propaganda comunistă cazul Bernat Andrei era un model şi servea la a conferi legalitate şi istorie unui regim care până la preluarea puterii de facto de la 23 august 1944 cu sprijinul Armatei Roşii, nu a însemnat aproape nimic pentru viaţa politică şi socială românească.

Şi alţi lideri comunişti vor fi preţuiţi de regim. Gheorghe Gheorghiu-Dej va da numele oraşului Dej la moartea sa (până atunci se numea Oneşti) şi la fel oraşul Stalin pentru Braşov, cele două sunt exemplele clasice. După numele altor lideri comunişti s-au numit întreprinderi, străzi, institute şi lista poate continua. Şi numele lui Bernat Andrei a fost astfel utilizat :
Combinatul forestier ,,Bernat Andrei” Vatra Dornei, regiunea Suceava.
Realizarea construcţiei : 1949-1951.
Obiectul de activitate : producţia de cherestea de răşinoase, lăzi şi alte produse din lemn.
[2]

Note :
[1] ***, Dicţionar enciclopedic, vol I. A-C, Bucureşti, 1962, p. 346.
[2] Ibid., p. 707.

Sursa : ***, Dicţionar enciclopedic, vol I. A-C, Bucureşti, 1962.

joi, 18 noiembrie 2010

Aro

Aro, automobilul românesc de teren, a fost produs la Uzina din Câmpulung-Muscel [1]. Primul automobil românesc de teren a fost produs în 1957 şi se numea IMS 57 [2]. Aro a fost exportat în mai multe ţări [3].
Aro 240 face parte din seria 24 produsă şi în alte variante. Seria 24 a fost lansată în 1972.La cei 65 CP dezvoltaţi de un motor de 2495 cm3 Aro 240 ajungea la o viteză de 110 km/h.

Note :
[1] Astăzi se numeşte S.C. Aro S.A. Informaţii referitoare la situaţia actuală a întreprinderii se pot găsi pe http://www.aro.ro/.
[2] http://www.aro.ro/.
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/ARO.
[4] Despre Aro :
Site dedicat, aşa cum vedem şi din denumire, automobilelor româneşti :
http://www.automobileromanesti.ro/Aro/Aro_240/
Aro Club România :
http://www.aro4x4.net/
Aro în Cehia :
http://www.aro4x4.cz/english/
Articole ce merită a fi citite :
http://www.autogreen.ro/2008/12/30/aro-%E2%80%93-primul-autoturism-de-teren-romanesc/
http://evenimentulmuscelean.ro/component/content/article/57-istoria-aro/5077-Constantin-Ghinescu-a-luptat-pentru-fabricarea-ma%C5%9Finii-Renault-la-Uzina-ARO.html
http://evenimentulmuscelean.ro/component/content/article/57-istoria-aro/5077-Constantin-Ghinescu-a-luptat-pentru-fabricarea-ma%C5%9Finii-Renault-la-Uzina-ARO.html

duminică, 14 noiembrie 2010

Biciclete ,,Pegas”

Bicicletele ,,Pegas” puteau fi cumpărate din magazinele din ţară. Prezentăm câteva tipuri de biciclete ,,Pegas” şi preţurile lor din 1986:

Clasic, cu cadru pentru bărbaţi, 1680 lei
Clasic, cu cadru pentru femei, 1710 lei
Ideal, cu cadru pentru bărbaţi, 1615 lei
Ideal, cu cadru pentru femei, 1640 lei
Robusta, cu cadru pentru băieţi, 1800 lei
Robusta, cu cadru pentru fete, 1800 lei
Modern, cu cadru pentru băieţi, 1865 lei
Modern, cu cadru pentru fete, 1865 lei
Comoda, cu cadru rigid, 1690 lei
Practic, cu cadru pliabil, 1920 lei.

Sursa : ,,Almanah Tehnium”, 1986, p. 177.

vineri, 12 noiembrie 2010

Întreprinderi de industrie locală

Întreprinderile pot fi clasificate după mai multe criterii. Unul dintre ele este cel al importanţei pentru industria din perioada 1948-1989. Conform acestui criteriu, întreprinderile pot fi de două tipuri : întreprinderi de industrie locală şi întreprinderi de interes republican.
Voi prezenta trei întreprinderi din prima categorie, mai puţin cunoscute şi produsele pe care le fabricau.
Întreprinderea de industrie locală mixtă Baia-Mare : cazane de baie şi postamente (focare), cazane de rufe de 15, 20, 25, 30, 35, 40 litri, articole de lăcătuşerie, mobilier de uz casnic (dormitoare I, M. 1, Bucătării A. Lemn, Camere combinate T. Lemn etc.) [1].
Întreprinderea de industrie locală Braşov : profile mijlocii, profile uşoare, benzi laminate la cald, ţesătură sârmă 18X37, materiale neferoase (bare şi bandă alamă), tablă zincată 0,75 mm, materiale de asamblare (nituri, şaibe, piuliţe, şuruburi diferite), feronerie (broaşte, zăvoare etc.), valve auto, materiale de instalaţii (canale, coturi, reducţii etc.), diverse materiale de marochinărie ca : fermoare, catarame etc. [2].
Întreprinderea orăşenească de industrie locală Târgu-Mureş : coşuri pentru hârtie îmbrăcate în P.V.C., mobilier comercial, oglinzi ,,Fantezia”, sanitare, pentru toaletă, geam vitrină pentru mobilă, bobinări de motoare electrice de diferite tipuri, de la 10 KW la 500 KW, tablouri de comandă electrice cu 2-10 panouri, covoare orientale cu 40000 şi 110000 noduri pe mp [3].

[1][2][3] Sursa : ,,Viaţa economică”, anul II, 1964, nr. 13, p. 18.

joi, 11 noiembrie 2010

Medalia Muncii

Medalia a fost instituită din anul 1949 şi se acorda ,,oamenilor muncii care contribuie la ridicarea productivităţii muncii, la pregătirea de noi cadre calificate, la buna organziare a muncii şi la realizarea de economii, muncitorilor, personalului de conducere şi tehnic care lucrează în minele de cărbuni şi în minele de metale feroase şi neferoase care au un anumit stagiu în muncă şi activitate ireproşabilă, precum şi persoanelor care s-au evidenţiat prin activitatea lor ştiinţifică, culturală sau artistică”.

Sursa : ***, Dicţionar enciclopedic, vol III. K-P, Bucureşti, 1964, p. 306.

luni, 8 noiembrie 2010

Colecţie de site-uri relevante pentru cercetarea patrimoniului industrial

CRIFST
Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
Din cadrul Academiei Române
http://www.acad.ro/crifst/crifst.htm
-----
AGIR
Asociaţia Generală a Inginerilor din România
http://www.agir.ro/univers_ingineresc.php
-----
TICCIH
The International Committee for The Conservation of the Industrial Heritage
(Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial)
- reprezintă organizaţia internaţională pentru arheologia industrială şi patrimoniul industrial
http://www.mnactec.cat/ticcih/
Carta Patrimoniului Industrial
http://www.mnactec.cat/ticcih/pdf/TICCIH_Charter_ROMANIAN.pdf
Reprezentantul României :
Ioana-Irina Iamandescu
http://www.mnactec.cat/ticcih/countries.php
-----
ICOMOS
International Council on Monuments and Sites
ICOMOS România
Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial
Preşedinte Sergiu Nistor
http://www.icomos.ro/#
-----
AIR
Asociaţia pentru Arheologie Industrială din România
Ioana-Irina Iamandescu
http://www.arhind.ro/
http://arheologie-industriala.blogspot.com/
http://picasaweb.google.com/camil.iamandescu/ExpozitiaArheologiaIndustrialaLaICR#
-----
CIMEC
Institutul de Memorie Culturală
http://www.cimec.ro/
http://cimec.wordpress.com/
despre patrimoniul industrial
http://www.cimec.ro/patrimoniuindustrial/
despre Muzeul Tehnic prof.ing. ,,Dimitrie Leonida” Bucureşti
http://www.cimec.ro/muzee/mteh/mteh.htm
-----
Complexul Naţional Muzeal ,,Moldova” Iaşi
Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii ,,Ştefan Procopiu” Iaşi
Muzeul virtual de arheologie industriala
http://www.memopatind.ro/
-----
Blogul Combinatul Siderurgic Hunedoara
http://cshd.wordpress.com/
Arheologie Industrială în Banatul Montan
http://www.cultura-industriala.ro/
-----
* lista este evident incompletă

vineri, 5 noiembrie 2010

Descrierea industriei din judeţul Ialomiţa

Prezentăm un scurt pasaj dintr-o monografie dedicată judeţului Ialomiţa [1]. Este chiar pasajul introductiv la subcapitolul ,,Industria” :
,,În Bărăgan, spre deosebire de celelalte zone ale ţării, totul a fost luat de la «cota zero». În perioada 1948-1968, reprezentînd prima etapă a dezvoltării economico-sociale a judeţului, s-a început construcţia Fabricii de cărămizi şi ţigle Ţăndărei, apoi s-au pus în funcţiune Fabrica de confecţii, Combinatul de celuloză şi hîrtie şi, la scurt interval, Întreprinderea de prefabricate din beton Călăraşi. La acestea s-au adăugat modernizările atelierelor industriei locale şi ale cooperaţiei meşteşugăreşti”[1].
Fragmentul prezentat poate fi luat ca model pentru descrierea în regimul comunist a industrializării petrecute în diferitele judeţe ale ţării. Este vorba în principal de judeţele ,,ocolite” de industrializare înainte de regimul comunist, din zona Munteniei, Moldovei şi a fostei R.A.M.

[1] Soare, Radu, Judeţul Ialomiţa. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 103.

joi, 4 noiembrie 2010

Maşina de gătit

Astăzi îi spunem adesea aragaz maşinii de gătit. Dar ce este aragazul şi de unde vine această denumire? Aragazul este un gaz lichefiat, butan în special, care este păstrat în butelii speciale şi folosit drept combustibil pentru uzul casnic. Denumirea de aragaz provine de la iniţialele unei companii petroliere, Astra Română (A.R.) la care se adaugă cuvântul ,,gaz”[1]. Astra Română (1907) a fost cea mai importantă companie petrolieră românească în perioada interbelică. Era o subsidiară a Royal Dutch Shell, un supermajor petrolier încă de actualitate. O dată cu naţionalizarea şi bunurile companiei petroliere Astra Română au fost preluate de statul român, oferindu-se în schimb despăgubirile de rigoare. În afară de aragaz se mai folosea şi plinta electrică, reşoul. Electromureş era una dintre întreprinderile care producea astfel de produse electrocasnice.

[1] http://dexonline.ro/definitie/aragaz, 04-11-2010.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Locul pe ţară al judeţelor din Maramureş şi Crişana la unele produse (sfârşitul anilor 1970)

*Produsul – locul – ponderea în producţia totală a ţării (%)
Maramureş
Judeţul Maramureş

Minereuri complexe – 1 – 67,1%
Minereuri complexe – 5 – 4,8%
Acid sulfuric – 4 – 11%
Tricotaje lână şi tip lână – 4 – 7%
Cherestea – 6 – 4,5%
Plăci din particule aglomerate – 7 – 6,8%
Mobilier – 10 – 3,7%
Fire bumbac şi tip bumbac – 11 – 4,3%

Crişana
Judeţul Bihor

Alumină 1 – 51,2%
Maşini-unelte pentru aşchierea metalelor – 3 – 10,8%
Lacuri şi vopsele – 3 – 15,5%
Încălţăminte – 2 – 12,4%
Confecţii, textile – 2 – 7,1%
Mobilier din lemn – 8 – 4,6%
Ciment – 4 – 11,6%
Carne – 5 – 4,6%
Ulei – 7 – 6%

Notă : Toate datele trebuie tratate cu precauţie. Ea e justificată atât de minusurile statisticii, cât şi de caracteristicile propagandei comuniste.

Bibliografie
Retegan, Ioan, Bandula, Octavian, Grigorescu, Mihai, , Husian, Mihai, Nădişan, Ioan, Judeţul Maramureş. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 9.
Blaj, Gh., Szanto, Şt., Chira, I., Judeţul Bihor. Monografie, Bucureşti, 1979, p. 10.

marți, 2 noiembrie 2010

Activităţi şi procese care se industrializează

În construcţii, în anii 1960 s-a dezvoltat ramura prefabricatelor de beton. În 1964 se estima că folosirea în construcţii a prefabricatelor la nivelul propus pentru anul 1965 ar fi condus la următoarele economii anuale : ,,circa 50000 t oţel, circa 240000 mc cherestea de răşinoase, circa 60000 mc traverse de fag, iar necesarul de manoperă pe şantier se va putea reduce cu circa 52 milioane ore, ceea ce echivalează cu un efectiv de 26000 muncitori” [1]. O enumerare de acest gen era larg folosită pentru a descrie în epocă beneficiile aduse de un mod de a rezolva o problemă ( în cazul nostru folosirea prefabricatelor în locul elementelor din beton monolit şi a pereţilor de cărămidă).
În agricultură o serie de operaţii şi procese au fost industrializate : prepararea industrială a furajelor (producţia de furajuri concentrate), sortarea, prepararea şi însilozarea diferitelor produse agricole.. S-a vorbit în epocă şi de industria vinului (combinate de vinificaţie). Operaţiile de ambalare şi îmbuteliere s-au industrializat şi ele Tot în agricultură întâlnim denumirea ,,întreprindere agricolă de stat” tocmai pentru a sugera caracterul agro-industrial al proceselor desfăşurate. Mai departe se pot da mai multe asemenea exemple. Închei cu alte denumiri sugestive de întreprinderi : întreprinderea de industrializarea cărnii, de industrializarea laptelui sau de industrializarea sfeclei de zahăr.

[1] ,,Viaţa economică”, anul II, 1964, nr. 2, p. 3.

Locul pe ţară al judeţelor din Dobrogea la unele produse (sfârşitul anilor 1970)

*Produsul – locul – ponderea în producţia totală a ţării (%)

Judeţul Constanţa
Ciment – 2 – 13,4%
Îngrăşăminte chimice – 4 – 9%
Acid sulfuric – 1 – 23,2%
Ulei comestibil – 5 – 11,8%
Judeţul Tulcea
Peşte – 1
Conserve de peşte – 1
Alumină calcinată – 1
Brânzeturi – 7
Minereuri cuprifere – 7

Bibliografie
Borodi, Elena, Poppa, Ion, Andronic, Gheorghe, Daraban, Ionela, Judeţul Constanţa. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 10.
Ion, Gheorghe, Alexandru Maran, Gligor, Stan, Nicolae, Rusali, Judeţul Tulcea. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 13.

luni, 1 noiembrie 2010

Lista meseriilor – clasificarea şi numerotarea lor

1950
,,Industria poligrafică
Industria tipografiei, litografiei, zincografiei şi legătoriei de cărţi : maistru litograf offsetist, maistru culegător manual, maistru stereotipie plană şi rotativă, maistru culegător mecanic, maistru fotozincograf, maistru foto-roto-gravură, maistru legător de cărţi, maistru confecţiuni de cartonaje, maistru turnător de litere, maistru monotaster, maistru monoturnar, maistru imprimare plană, maistru tipăritor rotativă, tehnician corector-revizor, tehnician calculator poligrafe.
Industria fotografiei, filmului, gravurei şi sculpturei în metale şi piatră : maistru gravor, maistru zeţar, vulcanizator ştampile, maistru giuvaergiu, maistru fotograf”.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, nr. 47, 30 mai 1950, Hotărârea nr. 576/26 mai 1950.

Organizarea doctoratului - 1950

Doctoratul se putea organiza de către Universităţi şi alte instituţii de învăţământ superior sau de către institutele de cercetare ştiinţifică de pe lângă Academia R.P.R. Admiterea se făcea pe baza unui concurs ce avea 4 probe : materialismul dialectic şi istoric, disciplina în specialitate, limba rusă, o limbă străină (franceza, germana, engleza). Durata doctoratului era de 3 ani timp în care doctoranzii primeau burse de la stat.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, Decret nr. 15/14 ianuarie 1950.

Şantiere ale întreprinderilor

Uzina de alumină Tulcea 1971
Combinatul de utilaj greu Cluj 1979

Combinatul petrochimic Năvodari
















Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro/

duminică, 31 octombrie 2010

Industria : definiţie de dicţionar

Industria a fost explicată în Dicţionarul enciclopedic român astfel : ,,ramura cea mai importantă a producţiei materiale, cuprinzând totalitatea întreprinderilor (fabrici, uzine, mine, centrale electrice, ateliere) care extrag materii prime, materiale, combustibili, prelucrează atît aceste produse cît şi pe cele din agricultură, transformîndu-le în mijloace de producţie şi bunuri de consum”.

Sursa : ***, Dicţionar enciclopedic român, vol II. D-J, Bucureşti, 1964, p. 796.

Prima întrecere în industria textilă după naţionalizare

14 iunie 1948
Naţionalizarea a fost realizată în linii mari prin legea din 11 iunie 1948. Propaganda comunistă a făcut din naţionalizare prima mărturie a justeţei noului regim politic. După naţionalizare se spunea că fabricile aveau să fie deţinute de către popor, începea astfel să muncească pentru el. Evident, fals. Naţionalizarea a fost învelită într-un ambalaj frumos de către propagandă. Şi acest ambalaj era schimbat des, adică se realizau diferite materiale care să justifice naţionalizarea şi să arate cât de bine o ducea ţara.

Un mod de a susţine noua stare de fapt de după 11 iunie 1948 era şi întrecerea socialistă. Ca exemplu, prezentăm câteva informaţii despre prima întrecere socialistă în industria textilă după naţionalizare având ca sprijin un articol din ,,Scânteia” [1]. Am spus prima întrecere de după naţionalizare, pentru că înainte mai fuseseră organizate şi altele. Şi atunci cu ce erau mai speciale? Pentru răspuns vom folosi citatul : ,,în trecut patronii, în ciuda beneficiilor mari pe care le încasau, sabotau pe toate căile eforturile muncitorilor în întrecere pentru a împiedica în acest mod întărirea economică a ţării şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale poporului muncitor” [1].

Propaganda considera că producţia economică, situaţia socială, regimul politic şi alte aspecte ale societăţii din acei ani erau sub asediul sabotorilor. Sabotor era oricine se opunea regimului, oricine era fie şi considerat a fi periculos regimului. De exemplu, patronul de întreprindere dacă era împotriva naţionalizării era considerat sabotor [2]. În plus propaganda voia să dea impresia unei susţineri din partea poporului pentru naţionalizare şi astfel încerca să arate cum în ţara ,,muncitorii sunt conştienţi de beneficiile naţionalizări”, muncind cu spor, participând la întreceri în muncă. Ca şi cum un freamăt de aprobare cuprinsese întreaga ţara şi după naţionalizare, prin întrecerile socialiste, ,,eforturile muncitorilor şi tehnicienilor din fabrici şi uzine, având sprijinul larg al nouilor directori” îi va face să dea ,,roade mai bogate” [1]. Întrecerea în industria textilă s-a desfăşurat în filaturi şi ţesătorii de lână, bumbac şi mătase din întreaga ţară. Perioada de desfăşurare a fost 14 iunie-31 septembrie 1948. Am să închei rezumându-mă la a preciza obiectivele acestei întreceri socialiste : ,,mărirea producţiei şi a productivităţii muncii, reducerea deşeurilor şi absenţelor şi scăderea preţului de cost”, un alt punct principal fiind şi ,,îmbunătăţirea calităţii” [1].

Note :
[1] ,,Scânteia”, anul XVII, nr. 1148, 18 iunie 1948, p. 1.
[2] Despre cum erau consideraţi patronii de întreprinderi de către propaganda comunistă la momentul naţionalizării putem afla doar printr-un simplu titlu din ,,Scânteia”, anul XVII, 1144, 13 iunie 1948, p. 1 : ,,Întreprinderile smulse din mâinile lacome ale exploatatorilor, devin bun comun al întregului popor”.

Întreprinderi din Bucureşti care au depăşit programele de producţie – martie 1948

* întreprindere, programat, realizat

Vulcan, 345 tone, 445 tone;
Laromet, 144 tone laminate, 150 tone;
Uzinele Basarab, 70 tone, 77 tone;
F.R.B., 284000 kg bumbac, 398000 kg;
Apretura, 185000 m, 195000 m;
Filatura Dâmboviţa, 100000 kg, 128308 kg;
Albion, 47790 m, 91000 m;
Intesa, 55170 m, 74212 m;
Terrot, (Fintex) 39225 m, 45124 m;
Galia, 15500 m, 17494 m.

Sursa : ,,Scânteia”, anul XVII, nr. 1088, 2 aprilie 1948, p. 5.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Agnita-Botorca

Agnita-Botorca, poem de Gheorghe Zaharia
Poemul a fost tipărit în ,,Scânteia”, anul XVI, nr. 1008, 25 decembrie 1947, p. 4.

Poemul a fost închinat ,,şantierului patriei” înfiinţat pentru construcţia conductei Agnita-Botorca. Ţinând cont de data la care apare, poemul începe ca un colind : ,,He – hei, surori şi fraţi/Ascultaţi!/Bărbaţi şi neveste [...]”. Versurile prezintă atmosfera de pe şantier :

,,Boc, boc, boc, boc!
Pământul surd,
Pământul ud
Se cască, plesneşte
Şantul creşte.
Agnita-i aici,
Agnita-i colo,
Botorca-i colo,
Botorca-i aici.
Distanţele scad, -
Şi conducta,
Şarpele de fier şi de smoală,
S’afundă şi-aleargă,
Se urcă pe stânci,
Coboară în vaduri adânci,
- Agnita-i colo, Botorca-i aici”.

Poemul continuă în acelaşi mod şi după ce arată că ,,Agnita-Botorca s’au unit” atenţia se deplasează spre muncitori care participă la o ,,Istorie care de-acuma se scrie,/ Steag înflăcărat purtat de milioane de mâni”.
Şantierul patriei Agnita-Botorca a fost printre primele astfel de şantiere, create pentru lucrări de construcţie de anvergură folositoare atât ţării, cât şi propagandei comuniste.

vineri, 29 octombrie 2010

Cântec din fabrica de cherestea

Cântec din fabrica de cherestea

,,La gatăre Iftade Lugu, cântă...
Ion a Safte’şi şterge năduşeala, se’ndoaie,
Cată’n chimir şi-apoi suceşte o foaie.
Ferestraiele crănţăne ca dinţii, deapică.
Spinări se rup şi iară se ridică.
Ninge rumeguşul peste umeri, ud.
În poarta fabricei se scutură-un agud.
Fierb cazanele şi se frământă...
La maşini ceva tuşeşte, răguşit,
- Patronul ? Dă-l în vânturi, ’i-un bandit.
- Hăăi rup! – Cântă, dincolo de stive, cei cu topoarele.
Pe cerul toamnei se încurcă, palid, soarele.
Cinci metri de butuc alunecă spre gatăr...
- Flăcăi! Daţi-i drumu, s’ajungem norma! – Batăr!
George Veniamin [1]”.

Acest cântec a fost tipărit în anul 1947 în ziarul ,,Scânteia”. Nu ştiu dacă autorul cântecului este veridic. În ziar ni se spune că este un pseundonim literar al învăţătorului G.S. Venin din comuna Frasin-Câmpulung. În orice caz, versurile cântecului reprezintă ceea ce propaganda regimului comunist dorea să transmită. Altfel nu apărea în ziarul ,,Scânteia”. La o simplă citire nu putem să trecem peste: ,,- Patronul ? Dă-l în vânturi, ’i-un bandit”. Este un limbaj dur. Nu este vorba numai de a recrea atmosfera din fabrică. Este chiar tonul propagandei comuniste pe care îl întâlnim în multe scrieri şi care este îndreptat împotriva celor consideraţi duşmani : exploatarea omului de către om, burghezia rău-voitoare şi mereu împotriva oamenilor muncii, lupta de clasă. Pe urmă găsim referirea la norma care trebuia realizată. Este o ,,normă burghezo-moşierească” ce va fi înlocuită cu ,,normele comuniste” acompaniate de îndemnuri propagandistice de genul ,,patriei mai mult oţel” sau mai cunoscutul ,,cincinalul în patru ani”. În rest, versurile prezintă atmosfera din fabrică. Cântecul este considerat şi în paginile ziarului ,,un efort de a surprinde bogata imagine a realităţii dimprejurul său [a lui George Veniamin]”. Nimic de adăugat, doar că subtil în cântec se fac referiri la situaţia muncitorilor care par asupriţi, ştiu că au patron ,,bandit”, dar continuă să muncească pentru a-şi atinge norma. De altfel la momentul naţionalizării, propaganda comunistă avea să spună că fabricile sunt în sfârşit ,,în mâinile poporului muncitor”, că patronii nu mai au cum să fure...

[1] ,,Scânteia”, anul XVI, nr. 1008, 25 decembrie 1947, p. 12.

Departamentul pentru construcţii în străinătate

Departamentul conducea, coodona şi răspundea de executarea în condiţii de eficienţă, a lucrărilor de construcţii-montaj industriale, construcţii de locuinţe, social-culturale şi edilitare, care se realizează în străinătate prin unităţile proprii, precum şi executarea lucrărilor de construcţii în domeniile transporturilor rutiere, feroviare, navale şi aeriene, telecomunicaţiilor, energiei electrice şi îmbunătăţirilor funciare şi hidroamelioraţii, agrozootehnic, foraje, petrol, mine şi geologie, care se realizează în străinătate prin unităţile de construcţii din suborindea ministerelor.
Departamentul avea în structura sa de producţie, reprezentanţe, filiale, secţii, grupuri de şantiere, şantiere şi alte asemenea unităţi pentru efectuarea de lucrări în străinătate. De asemenea, tot în subordinea sa se aflau : Întreprinderea de utilaj greu şi transport pentru cosntrucţii în străinătate, Baza de aprovizionare Cosntanţa, Centrul de studii şi proiectare pentru cosntrucţii în străinătate ,,Romproiect”, şi prelua de la Ministerul Construcţiilor Industriale şi Întreprinderea de comerţ exterior ,,Antrepriza română de construcţii-montaj – ARCOM”.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 61, 22 august 1981, Decret al Consiliului de Stat nr. 234, 20 august 1981.

Centrala industrială de utilaj petrolier Ploieşti - 1983

Conform organizării din anul 1983 Centrala industrială de utilaj petrolier Ploieşti era compusă din următoarele întreprinderi industriale :

Întreprinderea ,,1 Mai” Ploieşti
Întreprinderea pentru construcţii de maşini şi utilaje grele Giurgiu
Întreprinderea de utilaj petrolier Târgovişte
Întreprinderea de armături industriale din fontă şi oţel Zalău
Întreprinderea mecanică Câmpina
Întreprinderea ,,Neptun” Câmpina
Întreprinderea de piese turnate Câmpina
Întreprinderea metalurgică Bacău
Întreprinderea mecanică Vaslui
Întreprinderea ,,Dr. Petru Groza” oraşul Dr. Petru Groza
Întreprinderea mecanică Târgovişte
Întreprinderea de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru utilaj petrolier şi armături industriale Ploieşti

Sursa : ,,Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, nr. 31, 30 aprilie 1983, Decret al Consiliului de Stat nr. 142, 28 aprilie 1983.

miercuri, 27 octombrie 2010

Filatura de bumbac Focşani

Numele întreprinderii : Filatura de bumbac Focşani.
Data înfiinţării : 1 iulie 1981.
Localizare : municipiul Focşani, judeţul Vrancea.
Subordonare : Centrala industriei bumbacului Bucureşti, Ministerul Industriei Uşoare.
Obiectul de activitate : producerea de fire cardate tip bumbac şi fire cu efect vopsit.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 50, 13 iulie 1981, Decret al Consiliului de Stat nr. 182, 9 iulie 1981.

Întreprinderea minieră Ruşchiţa

Numele întreprinderii : Întreprinderea minieră Ruşchiţa.
Data înfiinţării : 1 iulie 1981.
Localizare : comuna Rusca Montană, judeţul Caraş-Severin.
Subordonare : Centrala minereurilor Deva, Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei.
Obiectul de activitate : extracţia şi valorificarea zăcămintelor de minereuri şi substanţe nemetalifere.
Observaţii : înfiinţată prin reorganizarea Exploatării miniere Ruşchiţa.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 50, 13 iulie 1981, Decret al Consiliului de Stat nr. 182, 9 iulie 1981.

Facultăţi înfiinţate la Universitatea din Braşov - 1971

Pentru o industrie eficientă este nevoie şi de un învăţământ care să fie aplicat la necesităţile ei.
Învăţământul în ansamblu se conforma acestor cerinţe. Oferim acum exemplul Universităţii din Braşov care pentru anul universitar 1971/1972 înfiinţa mai multe facultăţi, unele direct aplicabile industriei : Facultatea de mecanică, Facultatea de tehnologia construcţiilor de maşini, Facultatea de silvicultură şi exploatarea pădurilor, Facultatea de industria lemnului, Facultatea de matematică şi informatică, Facultatea de fizică-chimie, Facultatea de ştiinţe naturale şi agricole, Facultatea de muzică.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 128, 20 octombrie 1971, Hotărârea nr. 1285 din 15 octombrie 1971.

marți, 26 octombrie 2010

Muncitori în comunism

Muncitori de la Uzina 23 August, Bucureşti, 1953

Brigada de producţie condusă de stahanovista Mărgineanu Maria de la Uzina Partizanul Roşu, oraşul Stalin, 1951

Adunarea organizaţiei de bază la Uzinele Bela Brainer, oraşul Stalin, 1951

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro/

luni, 25 octombrie 2010

Centrala industriei confecţiilor Bacău

La 1 aprilie 1982 s-au înfiinţat mai multe centrale industriale în subordinea Ministerului Industriei Uşoare : Centrala industriei bumbacului Arad, Centrala industriei bumbacului Iaşi, Centrala industriei confecţiilor Sibiu, Centrala industriei confecţiilor Bacău.
Ne oprim atenţia asupra celei din urmă centrale cu titlu de exemplu, spre a arăta ce presupunea înfiinţarea unei centrale industriale. În primul rând o centrală industrială era înfiinţată în subordinea unui minister şi avea la rândul ei mai multe întreprinderi în subordine.
Referitor la Centrala industriei confecţiilor Bacău, ea s-a organizat pe structura Întreprinderii de confecţii Bacău. Obiectul de activitate al centralei era producerea de confecţii şi tricotaje şi de aceea avea în subordine mai multe întreprinderi care împărtăşeau acelaşi obiect de activitate. Întreprinderile au fost grupate şi în funcţie de localizarea lor în teren. Astfel Centrala industriei confecţiilor Bacău coordona activitatea întreprinderilor situate în judeţele Bacău, Iaşi, Vaslui, Botoşani, Suceava, Harghita şi Covasna.
Întreprinderile din cadrul centralei erau :
Întreprinderea de confecţii Bacău, Bacău, judeţul Bacău
Întreprinderea de confecţii şi stofă tricotată Iaşi, Iaşi, judeţul Iaşi
Întreprinderea de confecţii Vaslui, Vaslui, judeţul Vaslui
Întreprinderea de confecţii Bârlad, Bârlad, judeţul Vaslui
Întreprinderea de confecţii Botoşani, Botoşani, judeţul Botoşani
Întreprinderea de confecţii Dorohoi, Dorohoi, judeţul Botoşani
Întreprinderea de confecţii Suceava, Suceava, judeţul Suceava
Întreprinderea de confecţii Târgu Secuiesc, Târgu Secuiesc, judeţul Covasna
Întreprinderea de confecţii Odorhei, Odorheiul Secuiesc, judeţul Harghita
Întreprinderea de confecţii Miercurea-Ciuc, Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita.
* numele întreprinderii, localizare
În imaginea de mai jos sunt haşurate judeţele unde Centrala industriei confecţiilor Bacău coordona activitatea unor întreprinderi.



Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 26, 9 martie 1982, Decret al Consiliului de Stat nr. 92 din 8 martie 1982.
Sursa pentru harta României (cu menţiunea că reflectă împărţirea administrativă din 1996) : http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Physical_map_of_Romania.jpg

Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele - 1973

Structura organizatorică:

Centrala industrială de autocamioane şi turisme Braşov
Centrala industrială de tractoare şi maşini agricole Braşov
Centrala industrială de de utilaj tehnologic, chimic, petrolier şi minier Bucureşti
Centrala industrială de utilaj energetic, metalurgic şi maşini de ridicat Bucureşti
Centrala industrială de utilaj tehnologic şi material rulant Bucureşti
Centrala industrială de rulmenţi şi organe de asamblare Braşov
Centrala industrială navală Galaţi

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 151, 5 octombrie 1973, Decret al Consiliului de Stat nr. 532, 2 octombrie 1973.

3 DH-200 A

Uzina de utilaj petrolier ,,1 Mai” Ploieşti a produs începând cu 1963 un nou tip de instalaţie pentru foraj numit 3 DH-200 A. Într-un articol de epocă se precizau caracteristicile acestei instalaţii de foraj : avea o viteză de operare mai bună, ceea ce o făcea mai economică, avea prevăzută capacitatea de a prepara, depozita şi asigura circulaţia noroiului în exploatare, utiliza convertizoare hidraulice, reducând greutatea şi dimensiunile instalaţiei şi folosea hidrocicloanele în sistemul de curăţire.
Trebuie precizat că 3 DH-200 A este o instalaţie de foraj. Adică este formată din mai multe utilaje : turlă [1] rabatabilă de tip ,,A”, trei motoare diesel de câte 700 CP, două pompe de noroi [2] de tipul 2 P.N.-800 A (pompă duplex), troliu de foraj [3]. Instalaţia de foraj poate fi folosită atât pentru explorarea cât şi pentru exploatarea, zăcămintelor de ţiţei sau gaze.

[1] Construcţie realizată deasupra găurii de sondă ce este folosită ca element de sprijin în diversele operaţiuni din timpul exploatării unei sonde.
[2] Noroiul de foraj este un amestec de argilă şi apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă.
[3] Dispozitiv folosit pentru ridicarea sau deplasarea încărcăturilor, cu ajutorul unui cablu înfășurat pe una sau mai multe tobe.

Sursa : ,,Viaţa economică”, anul I, 1963, numărul 8, p. 3.

duminică, 24 octombrie 2010

Locul pe ţară al judeţelor din Bucovina la unele produse (sfârşitul anilor 1970)

*Produsul – locul – ponderea în producţia totală a ţării (%)

Judeţul Botoşani
Zahăr – 3 – 9,3
Brânzeturi – 5 – 4,2
Unt – 5 – 5,2
Ţesături bumbac – 6 – 6,2
Judeţul Suceava
Hârtie – 1 –
Cherestea – 1 –
Plăci aglomerate din lemn – 1 –
Brânzeturi – 1 –
Celuloză – 2 –
Minereuri complexe – 2 –
Tricotaje tip bumbac şi bumbac – 4 –

Bibliografie
Ostafi, Gheorghe, Gabor, Vasile, Toma, Alexandru, Judeţul Suceava. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 9.
Cardaş, Andrei (coord.), Judeţul Botoşani. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 14.

Complexul de faianţă şi sticlă Sighişoara – întrecerea socialistă

Cu prilejul dezbaterii sarcinilor de plan pe anul 1964, colectivul întreprinderii din Sighişoara şi-a propus anumite obiective în cadrul întrecerii socialiste. Îndeplinirea obiectivelor urma să fie ,,închinată” sau ca să folosesc exprimarea din epocă, să vină în ,,întâmpinarea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei” [1]. Principalele ţeluri asumate erau : depăşirea planului producţiei marfă cu 1.300.000 lei, producerea peste plan a 180.000 articole de faianţă pentru menaj şi 1.200.000 sticle şi borcane, realizarea de economii suplimentare la preţul de cost totalizând 4.850.000 lei.

[1] O altă exprimare folosită care dădea şi titlul unei rubrici din ,,Viaţa economică” din 1964 era ,,În cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei”. Astfel de aniversări ,,au fost cinstite” printre altele şi prin instituirea de medalii.

Sursa : ,,Viaţa economică”, anul II, 1964, numărul 4, p. 9.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Institute de cercetare în industria chimică înfiinţate în 1973

Institutul de proiectări tehnologice pentru industria chimică (Iprochim) Bucureşti
s-a înfiinţat la 2 octombrie 1973 prin comasarea activităţilor de proiectare, specifice profilului acestuia, de la Institutul de proiectare tehnologică pentru industria chimică organică de bază şi petrochimică (Iprochim) Bucureşti, Institutul de proiectare tehnologică pentru industria chimică organică de sinteză şi fibre sintetice (Iprosin) Bucureşti, Institutul de proiectare tehnologică pentru industria chimică anorganică şi îngrăşăminte (Ipran) Bucureşti şi Institutul de cercetări şi proiectări pentru utilaj chimic şi rafinării (I.C.P.U.C.R.) Bucureşti.

Institutul de cercetări şi proiectări tehnologice pentru rafinării şi instalaţii petrochimice (I.C.P.R.P.) Ploieşti s-a înfiinţat la 2 octombrie 1973 prin comasarea activităţilor de proiectare, specifice profilului acestuia, de la Institutul de cercetări şi proiectări rafinării (I.C.P.R.) Ploieşti, Institutul pentru chimizarea derivatelor din ţiţei (Petrochim) Ploieşti şi I.C.P.U.C.R. Bucureşti.
Subordonare : Institutul central de cercetări chimice, Ministerul Industriei Chimice.

Institutul de proiectări de uzine chimice (I.P.U.C.) Bucureşti s-a înfiinţat la aceeaşi dată tot prin comasarea activităţilor specifice profilului acestuia de la Iprochim Bucureşti, Iprosin Bucureşti, Ipran Bucureşti, I.C.P.R. Bucureşti şi Institutul de cercetări şi proiectări pentru industria de anvelope şi articole tehnice din cauciuc Bucureşti (reorganizat pentru activitatea de cercetare sub denumirea Institutul de cercetare pentru industria de anvelope şi articole tehnice din cauciuc şi mase plastice Bucureşti).
Subordonare : Ministerul Industriei Chimice.

Sursa : ,,Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, nr. 155, 11 octombrie 1973, Decret al Consiliului de Stat nr. 531, 2 octombrie 1973.

vineri, 22 octombrie 2010

Componenţa combinatelor miniere Rovinari şi Motru

Combinatul minier Rovinari
Întreprinderea minieră Rovinari
Întreprinderea minieră Roşia Jiu-Peşteana
Întreprinderea minieră Urdari
Întreprinderea de utilaj minier Rogojelu
Întreprinderea de transporturi şi utilaje pentru construcţii Rovinari
Întreprinderea construcţii şi montaje miniere Rovinari
Baza de aprovizionare Rovinari
Grupul şcolar minier Rovinari
Grupul şcolar minier Bâlteni

Combinatul minier Motru
Întreprinderea minieră Motru
Întreprinderea minieră Jilţ
Întreprinderea minieră Lupoaia
Întreprinderea de transporturi şi utilaje pentru construcţii Motru
Întreprinderea construcţii şi montaje miniere Jilţ
Baza de aprovizionare Motru
Grupul şcolar minier Motru

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 104, 9 decembrie 1981, Decret al Consiliului de Stat nr. 365, 8 decembrie 1981.

Înfiinţări de întreprinderi în industria cărbunelui - 1981

Numele întreprinderii : Combinatul minier Motru.
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : oraşul Motru, judeţul Gorj.
Subordonare : Ministerul Minelor.
Obiectul de activitate : extracţia şi prepararea lignitului, cercetarea şi proeictarea exploatării lignitului în subteran şi la suprafaţă, executarea de lucrări geologice, hidrogeologice şi de asecări, executarea de lucrări de cosntrucţii-montaj, industriale şi socio-culturale, executarea de confecţii metalice, de piese de schimb, subansamble şi repararea utilajelor miniere, transportul auto şi prestarea de servicii.

Numele întreprinderii : Combinatul minier Rovinari [1].
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj.
Subordonare : Ministerul Minelor.
Obiectul de activitate : la fel ca la Motru şi în plus şi extracţia şi prepararea antracitului, precum şi cercetarea şi proiectarea exploatării acestuia.

Numele întreprinderii : Întreprinderea de reparaţii utilaj minier Târgu Jiu.
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj.
Subordonare : Ministerul Minelor.
Obiectul de activitate : repararea de utilaje miniere, fabricarea de piese de schimb şi articole electrice, proiectarea tehnologică uzinală şi prestări de servicii.

Numele întreprinderii : Întreprinderea construcţii şi montaje miniere Jilţ.
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : comuna Mătăsari, judeţul Gorj.
Subordonare : Combinatul minier Motru.
Obiectul de activitate : executarea în antrepriză de lucrări de construcţii miniere industriale şi socio-culturale, de montări de utilaje, de lucrări hidrogeologice, geotehnice şi asecări, de construcţii-montaj şi cu caracter industrial.

Numele întreprinderii : Întreprinderea construcţii şi montaje miniere Rovinari.
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj.
Subordonare : Combinatul minier Rovinari.
Obiectul de activitate : ca la precedenta întreprindere.

Numele întreprinderii : Întreprinderea de transporturi şi utilaje pentru construcţii Motru.
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : oraşul Motru, judeţul Gorj.
Subordonare : Combinatul minier Motru.
Obiectul de activitate : efectuarea de transporturi cu autovehicule, întreţinerea şi repararea parcului propriu de mijloace de transport şi a utilajelor de construcţii şi prestări de servcii.

Numele întreprinderii : Întreprinderea de transporturi şi utilaje pentru construcţii Rovinari.
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj.
Subordonare : Combinatul minier Rovinari.
Obiectul de activitate : ca la precedenta întreprindere.

Numele întreprinderii : Întreprinderea minieră Comăneşti [2].
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : oraşul Comăneşti, judeţul Bacău.
Subordonare : Ministerul Minelor.
Obiectul de activitate : extracţia şi prepararea lignitului şi cărbunelui brun, executarea de lucrări de deschidere de mină, de lucrări geologice, hidrogeologice, şi de asecări, executarea de lucrări de reparaţii şi prestări de servicii.

Note :
[1] Combinatul minier Motru şi Rovinari se înfiinţau prin reorganizarea Combinatul minier Oltenia, care se desfiinţa.
[2] Desprinsă din cadrul Combinatului minier Ploieşti.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 104, 9 decembrie 1981, Decret al Consiliului de Stat nr. 365, 8 decembrie 1981.

joi, 21 octombrie 2010

Îmbunătăţirea activităţii Întreprinderii ,,Romenergo”

Întreprinderea de comerţ exterior ,,Romenergo” Bucureşti, din subordinea Centralei industriale de utilaj energetic, metalurgic şi maşini de ridicat Bucureşti, de sub îndrumarea şi controlul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini îndeplinea funcţia de coordonator al exportului de mărfuri în contrapartidă pentru importul pentru centrale nuclearo-electrice. La 22 decembrie 1981 aveau loc câteva schimbări în structura acestei întreprinderi, cea mai importantă fiind preluarea activităţilor de export, import şi cooperare economică internaţională pentru echipamente energetice convenţionale de la Întreprinderea de comerţ exterior ,,Uzineexportimport” Bucureşti, aflată în subordinea aceleiaşi centrale industriale.
,,Romenergo” exporta centrale electrice, instalaţii complexe energetice şi echipamente de bază pentru industria energetică, grupuri hidroenergetice şi hidromecanice, instalaţii şi utilaje nucleare şi energetice complexe pentru centrale nuclearo-electrice, utilaje şi echipamente tehnologice şi de completare, specifice centralelor electrice şi centralelor nuclearo-electrice, echipamente pentru cazane şi turbine, inclusiv funduri de cazane, materiale specifice producţiei de utilaje şi echipamente nuclearo-electrice, centrale de termoficare urbană şi industrială, grupuri termice pentru încălzire industrială, centrale Diesel cu puteri peste 850 KW şi părţi componente, piese de schimb pentru instalaţii şi echipamentele ce le exportă, engineering, studii, proiecte, documentaţii, know-how, tehnologie, licenţe montaje, asistenţă tehnică, şcolarizare, precum şi alte lucrări şi servicii potrivit obiectului său de activitate, service.
Importul se desfăşura pentru centrale electrice, instalaţii şi utilaje nucleare şi energetice complexe pentru centrale nuclearo-electrice, echipamente, părţi de instalaţii şi piese de schimb specifice pentru industria energetică, utilaje şi echipamente tehnologice şi de completare, specifice centralelor electrice şi centralelor nuclearo-electrice, echipamente pentru cazane şi turbine, inclusiv funduri de cazane, materiale specifice producţiei de utilaje şi echipamente nuclearo-electrice, dacă nu sunt nominalizate în obiectul de activitate al altor întreprinderi de comerţ exterior, grupuri termice pentru încălzire industrială şi urbană, licenţe, studii, proiecte, documentaţii, know-how, engineering, tehnologii, asistenţă tehnică, şcolarizare, precum şi alte lucrări şi servicii potrivit obiectului său de activitate.

Sursa
: Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 109, 23 decembrie 1981, Decret al Consiliului de Stat nr. 389, 22 decembrie 1981.

Naţionalizarea întreprinderilor 11 iunie 1948

Momentul naţionalizării întreprinderilor a fost prezentat pe larg în articolele vremii. Ne-am oprit asupra articolului ,,Fabricile sunt ale poporului muncitor” cu subtitlul ,,Să le gospodărim chibzuit” din 19 iunie 1948, ziarul ,,Scânteia”.

Mai întâi, două citate despre modul în care naţionalizarea a fost primită şi ce a adus ea. Evident limbajul reflectă ideologia vremii :
,,Peste tot, muncitorimea conştientă a întâmpinat cu bucurie legea prin care principalele întreprinderi au fost smulse din mâinile hrăpăreţe ale capitaliştilor şi trecute în stăpânirea Statului nostru de democraţie populară”.
,,Prin naţionalizare exploatarea capitalistă a fost înlăturată din aceste întreprinderi. De aici înainte, muncitorii lucrează pentru ei înşişi, pentru întreg poporul muncitor, pentru întărirea şi desvoltarea regimului nostru”.
În continuare, se arată că beneficiile naţionalizării trebuie folosite pentru ,,construirea de noui fabrici şi uzine moderne care să poată produce apoi mărfuri mai multe şi mai ieftine”. Pe aceeaşi idee se preciza şi că toate câştigurile nu trebuie nicidecum irosite prin construcţia imediată a unui ştrand, cabane sau a unei săli de spectacol care ,,şi ele se fac şi se vor face treptat”, ci ,,trebue ţinut seama că înainte de toate [,,muncitorimea”] are nevoe de fabrici şi uzine care să producă şi să dea posibilitatea realizării celorlalte nevoi”. Toate aceste eforturi au scopul de a ,,întreprinde opera mare de refacere şi desvoltare economică”, de a asigura ,,lichidarea stării de înapoiere economică, culturală şi sanitară a ţării noastre şi a poporului român”.
Articolul din ,,Scânteia” ne spune şi cum au reacţionat muncitorii faţă de actul naţionalizării : ,,muncitorii, conştienţi că acum munca lor nu mai intră în punga capitalistului – s’au legat să muncească mai bine şi mai cu spor, să întărească disciplina şi vigilenţa pentru a mări producţia şi productivitatea muncii”.
Ca în orice colectivitate, există şi muncitori care se abăteau de la linia trasată de Partid. De exemplu cei care ,,îşi pot permite să sustragă scule, materiale sau alte bunuri ale întreprinderii”. Ne sunt prezentate două exemple de muncitori ,,cu un nivel moral înapoiat” consideraţi drept ,,unelte ale duşmanului de clasă, criminali faţă de care trebue să fim fără nici o cruţare” :
,,La Uzinele Chimice Române de pildă, un muncitor care furase un colet de marfă a fost prins de tovarăşa Sitaru Elena, iar la Dâmboviţa, muncitorii de pază au descoperit în timpul nopţii, pe unul care se pregătea să scoată din fabrică un pachet de bumbac”.
Observăm tonul agresiv al articolului când vine vorba de cei care se opun regimului comunist într-un mod sau altul. Furtul indiferent de perioadă e condamnabil sub toate aspectele, dar observăm că în articol nu se precizează că se va folosi legea pentru pedepsirea hoţilor, ci se face apel mai mult la o justiţie ad-hoc, îmbibată ideologic (hoţii sunt numiţi ,,criminali”, ,,unelte ale duşmanului de clasă”).
Astăzi, cele arătate ne pot părea ca fiind desprinse dintr-un roman despre comunism şi nicidecum ca o realitate a acelor vremuri, aşa cum ea era prezentată zi de zi în comunism de către ,,Scânteia”.

Sursa : ,, Scânteia”, nr. 1149, 19 iunie 1948.

Reclame II

1963
,,Uzinele ,,1 Mai” – Ploieşti
Produc :
instalaţia de foraj 4 L.D. – 150 B
instalaţia de foraj 2 D.H. – 75 A
instalaţia de foraj 3 D.H. – 200 A
instalaţia de foraj AT 50 – A
pompe cu transmisie entru noroi de 465800 C.P.
mese rotative de 15, 17 şi 20 ½ inch.
Instalaţii pentru prevenirea erupţiilor acţionate manual şi hidraulic de 8, 12, 16, 18 inch.
Agregate de cimentare de 300 şi 400 kg.f.cm.p.
Turbine de foraj simple şi secţionate.
Carotiere şi sape cu role” [1].

,,Uzina ,,Balanţa” Sibiu
Calea Guşteriţei nr 21-23, telefon 6200
Produce şi livrează :
Poduri bascule rutiere de 10, 15 şi 20 t capacitate de cîntărire şi de 2000 kg pentru vite.
Bascule romane de 500, 1000 şi 2000 kg, precum şi bascule romane transportabile de 150 kg capacitatea de cîntărire
Balanţe specilae pentri cîntărit pui şi ouă.
Balanţe etalon de 2 şi 20 kg capacitate de cîntărire.
Balanţe semi-automate de 1, 20, 50, 100, 500 şi 1000 kg.
Produse de bună calitate, la nivelul tehnicii actuale” [2].

,,I.R.S. Republica Reghin
Str. Gării nr. 21-23
produce şi livrează
cu repartiţie : tuburi scurgere din fontă şi piesele de îmbinare.
fără repartiţie : pompe de umflat cauciucuri auto şi tractoare, prese de lipit petice calde, siringi de spălat auto şi tractoare, piese turnate din oţel cu miezuri uşor fuzibile, roabe metalice” [3].

Sursele :
[1] ,,Viaţa economică”, anul I, 1963, numărul 6, p. 12.
[2] ,,Viaţa economică”, anul I, 1963, numărul 10, p. 12.
[3] ,,Viaţa economică”, anul I, 1963, numărul 19, p. 18.

miercuri, 20 octombrie 2010

Întreprinderea de textile neţesute Râmnicu Vâlcea

Numele întreprinderii : Întreprinderea de textile neţesute Râmnicu Vâlcea.
Data înfiinţării : 1 decembrie 1981.
Localizare : municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea.
Subordonare : Centrala industriei lânii Bucureşti, Ministerul Industriei Uşoare.
Obiectul de activitate : producerea de textile neţesute.

Sursa
: Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 103, 8 decembrie 1981, Decret al Consiliului de Stat nr. 364, 7 decembrie 1981.

Întreprinderea electrocentrale Drobeta-Turnu Severin

Numele întreprinderii : Întreprinderea electrocentrale Drobeta-Turnu Severin.
Data înfiinţării : 1 noiembrie 1981.
Localizare : municipiul Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
Subordonare : Centrala industrială de producere a energiei electrice şi termice Bucureşti, Ministerul Energiei Electrice.
Obiectul de activitate : producerea energiei electrice şi termice în regim de termoficare, precum şi exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor energetice din dotare.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 85, 16 noiembrie 1981, Decret al Consiliului de Stat nr. 330, 14 noiembrie 1981.

marți, 19 octombrie 2010

Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială a R.S.R. - 1982

Prevederile acestui plan anual se înscriu în liniile trasate de cincinalul 1981-1985. Printre altele se precizau principalele produse industriale şi nivelurile la care se vor realiza :

Energie electrică 74100 mil. kwh
Cărbune net 44000 mii tone
Ţiţei 12500 mii tone
Gaz metan utilizabil, inclusiv gaze libere 32980 mil.mc
Oţel 14190 mii tone
Mijloace de automatizare electrotehnice şi electronice 6836 mil. lei
Mijloace ale tehnicii de calcul electronice 1650 mil. lei
Produse de mecanică fină, optică, echipamente şi elemente hidraulice şi pneumatice 9949 mil. lei
Maşini-unelte pentru aşchierea metalelor 8993 mil. lei
Maşini şi utilaje tehnologice pentru industrie 745,5 mii tone, 27044 mil. lei
Tractoare 85000 buc.
Autoturisme de oraş 120000 buc.
Nave maritime pentru transportat mărfuri 841 tdw
Îngrăşăminte chimice 3521 mii tone
Produse macromoleculare de bază 758 mii tone
Cauciuc sintetic 207,3 mii tone
Anvelope auto, tractor, avion 6710 mii buc.
Fibre şi fire artificiale şi sintetice 266,1 mii tone
Ciment 15800 mii tone
Mobilier din lemn 17110 mil. lei
Maşini şi aparate electrice de uz casnic 2625 mil. lei
Medicamente pentru uz uman 3786 mil. lei
Ţesături 1292 mil. mp
Confecţii textile 36100 mil. lei
Produse tricotate 15300 mil. lei
Încălţăminte 122,4 mil. per.
Carne tăiată 2100 mii tone
Peşte 300 mii tone
Lapte şi produse din lapte 34290 mii hl
Ulei comestibil 311 mii tone
Zahăr 844 mii tone
Bere 11730 mii hl.

Din cele arătate aflăm care erau, în viziunea conducerii comuniste de la acea vreme, produsele industriale principale şi la ce niveluri trebuia să ajungă producţia lor.

Sursa : ,,Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, nr. 100, 2 decembrie 1981, Legea nr. 19 din 27 noiembrie 1981.

Nomenclatorul specialităţilor pentru liceele de specialitate 1966-1967

Nomenclatorul specialităţilor în care se pregătesc cadre medii prin liceele de specialitate – cursuri de zi – începând cu anul şcolar 1966-1967

* Ramura industrială,
Denumirea specialităţii, durata de şcolarizare în ani (5 ani, altfel se precizează)

Industria energiei electrice şi termice
Electroenergetică, mecanoenergetică, hidroenergetică.
Industria extractivă şi de prelucrare a cărbunelui şi minereurilor
Exploatări miniere, electromecanică minieră.
Lucrări geologice, foraje, industria pentru extracţia, prelucrarea şi transportul ţiţeiului şi gazelor
Exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze, utilaj pentru foraj şi extracţie, utilaj de rafinării, prelucrarea ţiţeiului.
Industria metalurgiei feroase, neferoase şi cocso-chimice
Termotehnica proceselor siderurgice, acţionări şi automatizări în siderurgie.
Industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor
Maşini şi aparate electrice, tehnologia construcţiilor de maşini, automobile şi tractoare.
Industria chimică
Tehnologia chimică organică, tehnologia chimică anorganică, tehnologia celulozei, hârtiei şi fibrelor artificiale, aparate de măsură şi automatizări în industria chimică, utilaje în industria chimică.
Industria materialelor de construcţii
Materiale de construcţii
Silvicultură şi industria de exploatare şi prelucrare a lemnului
Silvicultură, industrializarea lemnului, exploatări, construcţii şi transporturi forestiere.
Industria textilă
Filatură şi ţesătorie, maşini şi utilaje în industria textilă.
Industria confecţiilor
Traicotaje şi confecţii textile
Industria pielăriei, blănăriei şi încăltămintei
Confecţii din piele şi înlocuitori, prelucrarea cauciucului şi a maselor plastice.
Industria alimentară
Chimia produselor alimentare.
Industria poligrafică
Poligrafie
Lucrări de construcţii-montaj
Construcţii civile şi industriale, instalaţii tehnico-edilitare şi de construcţii
Agricultură
Agronomie, horticultură, culturi irigate, protecţia plantelor, îmbunătăţiri funciare, cadastru şi organizarea teritoriului, mecanică agricolă, veterinată, zootehnie, contabilitate şi merceologie agricolă 4.
Transporturi şi telecomunicaţii
Instalaţii de semnalizare, centralizare şi bloc de linie, exploatare întreţinere şi reparaţii auto, drumuri şi poduri, instalaţii de telecomunicaţii, exploatarea reţelei poştale şi telecomunicaţii.
Alte ramuri
Cultură şi artă : cinematografie.
Metrologie : metrologie.
Specialităţi economice : planificare-contabilitate 4, merceologie 4, statistică 4.
Specialităţi pedagogice : învăţător, educatoare.

Sursa : ,,Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, nr. 59, 26 septembrie 1966, Hotărârea nr. 2013.

luni, 18 octombrie 2010

Standarde în R.S.R.

Standardele erau de trei tipuri : standardele de stat STAS, standardele de ramură STR şi standardele de întreprindere STI. Mai jos prezentăm principale reglementări pe care ele le aduceau :
STAS
- materii prime, materiale, combustibili şi energie, precum şi produse industriale şi agricole, cu pondere însemnată în economia naţională;
- subansamble şi piese de uz general, precum şi alte elemente ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor;
- lucrări de construcţii;
- prescripţii şi reguli cu caracter general privind lucrările de proiectare, metrologie, terminologie şi clasificări; controlul calităţii produselor şi alte prescripţii de largă utilizare;
- protecţia vieţii, a bunurilor materiale şi a mediului înconjurător.
STR
- materii prime, materiale, combustibili şi energie, produse sau componente specifice ramurii ori domeniului şi petnru care nu sunt în vigoare standarde de stat sau pentru care prin standardele de stat s-au stabilit numai condiţii principale;
- selecţii de sortimente, tipuri, articole, formate, mărimi, dimensiuni şi alte prescripţii din standardele de stat, în scopul raţionalizării unor activităţi.
STI
- selecţii de sortimente, tipuri, articole, formate, mărimi, dimensiuni şi alte prescripţii din standardele de stat sau de ramură, în scopul raţionalizării unor activităţi;
- scule, dispozitive, verificatoare, semifabricate şi alte produse care se fabrică în scopul folosirii numai în procesul de producţie al unităţii, precum şi, după caz, tehnologii de fabricaţie specifice unităţii respective;
Subansamble sau piese realizate în cadrul cooperării în producţie executate în unitate, dacă acestea nu sunt reglementate prin standarde de stat sau standarde de ramură.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 91, 21 decembrie 1984, Legea nr. 20 din 13 decembrie 1984.

duminică, 17 octombrie 2010

Întreprinderi - fotografii si localizări

1 - Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău 1978


2 - Fabrica de automobile Piteşti 1979








3 - Fabrica de textile Galaţi 1966







4 - Sovrommetal Reşiţa 1953


5 - Uzina de alumină Tulcea 1978

Amplasarea întreprinderilor


Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro/
Sursa pentru hartă României (cu menţiunea că reflectă împărţirea administrativă din 1996) : http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Physical_map_of_Romania.jpg

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Tipuri de autovehicule pentru transport marfă folosite în R.S.R.

Autoutilitare : ARO-240, ARO-320, TV 12 C, TV 14 C, TV 12 F, TV 14 F.
Autocamioane : SR-114, SR-113, SR-113L, SR-113 cu macara Hiab, 7 BAI, DAC-6135, ROMAN-8135, ROMAN-10215, ROMAN-19215, SR-113 cu platformă basculantă, DAC-6135 cu platformă basculantă, SKODA-706, KRAZ-257, TATRA-138, TATRA-148, OM-TITANO, LEYLAND, CSEPEL, DAC-665 T, DAC-444 T, alte autovehicule din import.
Autofurgoane cu caroserie obişnuită : SR-113, SR-113 pentru transport pâine, DAC-6135, ROMAN-8135, ROMAN-10215.
Autofurgoane cu caroserie frigorifică : ROMAN-8135, ROMAN-10215, ROMAN-12215.
Autocisterne pentru produse petroliere acizi, produse chimice sub presiune : SR-113, DAC-6135, ROMAN-8135, ROMAN-12215, ROMAN-8135 – amenajată pentru transport butelii aragaz.
Autocisterne pentru lapte : SR-113, ROMAN-8135.
Autocisterne petnru produse alimentare : SR-114, SR-113, DAC-6135, ROMAN-8135, ROMAN-12215.
Autobene, autobunkere pentru furaje şi nutreţuri combinate : SR-113, SR-116 F.1., DAC-6135, ROMAN-8135, ROMAN-1225.
Tractoare rutiere.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 83, 30 octombrie 1984, Decret al Consiliului de Stat nr. 385 din 29 octombrie 1984.

Lista principalelor unităţi producătoare de elemente metalice şi specializarea lor - 1974

Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele
Întreprinderea de construcţii metalice Bocşa – stâlpi şi portale, grinzi de rulare şi elemente aferente.
Întreprinderea de construcţii metalice Caransebeş – ferme şi grinzi de acoperiş, stâlpi şi portale.
Ministerul Industriei Metalurgice
Combinatul siderurgic Galaţi - ferme şi grinzi de acoperiş.
Întreprinderea metalurgică Aiud - stâlpi şi portale, grinzi de rulare şi elemente aferente.
Ministerul Construcţiilor Industriale
Întreprinderea de construcţii metalice şi prefabricate Bucureşti - ferme şi grinzi de acoperiş, stâlpi şi portale, pane şi contravântuiri, elemente de închidere, luminatoare şi reflectoare, tâmplărie metalică.
Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor
Întreprinderea de poduri metalice şi prefabricate Piteşti - ferme şi grinzi de acoperiş, grinzi de rulare şi elemente aferente, tabliere metalice pentru poduri de c.f.
Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii
Întreprinderea de construcţii metalice Buzău – tâmplărie metalică.
Ministerul Energiei Electrice
Întreprinderea de construcţii metalice şi prefabricate nr. 7 Bucureşti – stâlpi LEA de înaltă tensiune, stâlpi de funiculare.
Consiliile populare judeţene
Brăila – elemente de închidere, luminatoare şi reflectoare.
Satu Mare – elemente de închidere, luminatoare şi reflectoare.
Bacău – pane şi contravântuiri.
Galaţi – pane şi contravântuiri.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, partea I, nr. 9, 17 ianuarie 1974, Hotărîrea nr. 1788 din 29 decembrie 1973.

Întreprinderi industria lemnului - 1968

Numele întreprinderii : Întreprinderea pentru produse finite din lemn Oradea.
Data înfiinţării : 1 aprilie 1968.
Localizare : municipiul Oradea, judeţul Bihor.
Subordonare : Ministerul Economiei Forestiere.
Obiectul de activitate : producţia de mobilă şi alte produse din lemn.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, partea I, nr. 51, 15 aprilie 1968, Hotărârea nr. 798.

Numele întreprinderii : Întreprinderea de tapiţerii Mizil.
Data înfiinţării : 1 aprilie 1968.
Localizare : oraşul Mizil, judeţul Prahova.
Subordonare : Ministerul Economiei Forestiere.
Obiectul de activitate : producţia de tapiţerii.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, partea I, nr. 51, 15 aprilie 1968, Hotărârea nr. 798.

Rezoluţia Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român - 1984

Dacă nu aş fi citit cele de mai jos nu aş fi crezut că este posibil să fi existat asemenea formulări. Ideologia comunistă îl laudă pe Nicolae Ceauşescu în acest mod :
,,În ansamblul grandioasei opere de edificare a noii orînduiri se detaşează cu deosebită strălucire marile împliniri din perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al partidului, legate indestructibil de activitatea prodigioasă, desfăşurată cu clarviziune şi profund spirit creator, cu pasiune revoluţionară şi fierbinte patriotism, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele Republicii, ctitorul României moderne, eroul naţional, care slujeşte cu neţărmurit devotament interesele supreme ale întregului popor şi sub a cărui conducere înţeleaptă poporul român a obţinut în ultimele două decenii – perioadă intrată definitiv în conştiinţa naţiunii noastre drept ,,Epoca Ceauşescu” – cele mai bogate realizări din întreaga sa istorie”.
Dincolo de cifrele vehiculate pentru investiţii sau pentru noile capacităţi de producţie intrate în funcţiune se precizează una dintre aceste ,,bogate realizări” :
,,O realizare de cea mai mare importanţă, care demonstrează forţa economiei noastre naţionale şi totodată, uriaşa capacitate creatoare a poporului român, o constituie darea în folosinţă, în acest an [1984], a Canalului Dunăre – Marea Neagră”.
În ceea ce priveşte industria în ansamblul ei, se prevedeau pentru cincinalul 1986-1990, care nu a mai fost dus până la capăt, următoarele :
,,Dezvoltarea industriei în cincinalul viitor trebuie să se realizeze îndeosebi prin modernizarea mijloacelor de muncă şi a structurii producţiei, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al acestora, introducerea continuă şi generalizarea rapidă a tehnologiilor avansate, extinderea mecanizării, automatizării şi robotizării. Se va ajunge astfel, în 1990, la un nivel general al producţiei industriei româneşti, precum şi al calităţii şi tehnicii acestei ramuri, comparabil cu cel din ţările dezvoltate din puncte de vedere economic”.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 87, 26 noiembrie 1984.

vineri, 15 octombrie 2010

Întreprinderea de aparate şi utilaje pentru cercetare Bucureşti

,,Decret al Consiliului de Stat
nr. 399
din 28 octombrie 1983
privind reorganizarea Întreprinderii de aparate şi utilaje pentru cercetare Bucureşti

Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România decretează :

Art. 1. – Pe data de 1 noiembrie 1983 Întreprinderea de aparate şi utilaje pentru cercetare Bucureşti, din subordinea Centralei industriale de mecanică fină Bucureşti, de sub îndrumarea şi controlul Ministerului Industriei de Maşini-Unelte, Electrotehnică şi Electronică, se reorganizează prin preluarea activităţii Întreprinderii de material didactic ,,Didactica” Bucureşti , de sub îndrumarea şi controlul Ministerului Educaţiei şi Învăţămîntului, care se desfiinţează.
Art. 2. – Obiectul de activitate al Întreprinderii de aparate şi utilaje pentru cercetare Bucureşti se completează cu :
a) cercetarea, proiectarea şi producţia de aparate şi utilaje pentru laborator;
b) efectuarea de studii referitoare la tipurile de aparate şi utilaje pentru cercetare şi laborator ce se fabrică în ţară şi existente pe plan mondial, în vederea realizării celor necesare în eonomia naţională;
c) efectuarea de studii şi cercetări cu privire la optimizarea folosirii aparatelor şi utliajelor pentru cercetare şi laborator, pentru condiţii de utilizare, care să conducă la creşterea productivităţii muncii;
d) cercetarea, proiectarea constructivă şi tehnologică, precum şi producţia de material didactic;
e) asigurarea asistenţei tehnice şi de service pentru aparatele şi utilajele de cercetare şi laborator pînă la atingerea parametrilor prevăzuţi şi în perioada lor de utilizare, precum şi a altor aparate şi utilaje din dotarea unităţilor, care intră în profilul de activitate al întreprinderii, indiferent de producător;
f) efectuarea instructajelor cu personalul din unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică, de învăţămînt şi de producţie, în scopul cunoaşterii temeinice a aparatelor şi utilajelor fabricate.
Art. 3 – Întreprinderii de aparate şi utilaje pentru cercetare Bucureşti se va organiza astfel ca să se asigure integrarea tehnologică a fabricaţiei utilajelor şi aparatelor de cercetare şi didactice, pentru a se utiliza în condiţii optime forţa de muncă şi capacităţile de producţie.
[…]”.

[1] Înfiinţată prin HCM nr. 1379/1950.

Sursa : ,,Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, partea I, nr. 85, 29 octombrie 1983.

Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul

Numele întreprinderii : Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul.
Data înfiinţării : 1 aprilie 1968.
Localizare : Bucureşti.
Subordonare : Secretariatul permanent al Comisiei guvernamentale pentru dotarea cu echipamente de calcul şi automatizarea prelucrării datelor.
Obiectul de activitate : întreţinerea şi depanarea utilajelor de calcul la beneficiari sau în ateliere proprii; realizarea reviziilor periodice şi reparaţiilor capitale la utilajele de calcul; aprovizionarea în mod centralizat cu piese de schimb din ţară şi străinătate, pentru asigurarea întreţinerii şi reparaţiilor de utilaje de calcul la întreprinderea menţionată mai sus, cît şi la atelierele proprii ale deţinătorilor acestor utilaje; asigurarea pregătirii cadrelor de specialitate prin şcolarizare în ţară şi străinătate; asigurarea întreţinerii şi reparării utilajelor de calcul importate în colaborare cu firmele furnizoare; asigurarea întreţinerii şi reparării utilajelor de calcul exportate în colaborare cu firmele furnizoare din ţară.
Observaţii : ,,[...] până la construirea unui local adecvat, vor fi utilizate în mod provizoriu suprafeţele ocupate de secţia de maşini de calculat de la Întreprinderea de industrie locală - «Ciclop», subordonată Consiliului popular al municipiului Bucureşti, precum şi – pe o perioadă de un an – localul secţiei de maşini de calculat al întreprinderii «Accesorii mecanice pentru industria textilă», subordonată Ministerului Industriei Uşoare”.

Sursa : Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, partea I, nr. 47, 10 aprilie 1968, Hotărârea nr. 633.