joi, 30 iulie 2009

Fabrica de elemente pneumatice de automatizări Bârlad

,,Hotărîre
privind înfiinţarea întreprinderii Fabrica de elemente pneumatice de automatizări în municipiul Bîrlad

Art. 1. – Pe data de 1 iunie 1972 se înfiinţează întreprinderea Fabrica de elemente pneumatice de automatizări, cu sediul în municipiul Bîrlad, judeţul Vaslui, în subordinea Centralei industriale de automatizări Bucureşti, de sub îndrumarea şi contolul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini.
Fabrica de elemente pneumatice de automatizări se organizează şi funcţionează pe principiul gestiunii economice, avînd personalitate juridică, şi va avea ca obiect de activitate producerea de elemente pneumatice de automatizări.
Art. 2. – Indicatorii planului de muncă şi salarii pe anul 1972, pentru întreprinderea Fabrica de elemente pneumatice de automatizări, se vor asigura în cadrul indicatorilor aprobaţi pentru Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini.
Numărul de personal de toate categoriile necesar Fabricii de elemente pneumatice de automatizări, pentru anul 1972, se va stabili de Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, pe bază de norme de muncă elaborate conform reglementărilor legale.
p. Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
Ilie Verdeţ
Bucureşti, 2 iunie 1972.
Nr. 623”.

Sursa
: Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, 1972, partea I, nr. 66, p. 505.

Fier de călcat ,,Zefir”


Fierul de călcat era ajustat în funcţie de materialul pe care era folosit. Observăm nume de materiale noi, sintetice, produse de industria chimică : nylon, tercot.

Pe spatele fierului de călcat stă scris denumirea produsului şi sigla întreprinderii producătoare alături de alte date tehnice.

Fier de călcat produs la Întreprinderea ,,Electromureş” Târgu-Mureş.

sâmbătă, 25 iulie 2009

Şantiere navale

Şantierele navale aparţin ramurii industriale a prelucrării metalelor şi a construcţiilor de maşini. Ca subramură ele fac parte din industria mijloacelor de transport.
În 1948, R.P.R. avea patru şantiere navale de construcţie, la Galaţi şi Brăila (regiunea Galaţi), Turnu-Severin (regiunea Craiova) şi Olteniţa (regiunea Bucureşti). Dintre şantierele enumerate, cel de la Galaţi era ,,cel mai mare şantier naval”[1] şi ,,principalul furnizor de nave maritime comerciale de tonaj mediu” [2]. În aceeaşi perioadă în şantiere navale precum Constanţa, Tulcea, Orşova sau Giurgiu se executau doar lucrări de reparaţie.
După 1960 şantierele navale beneficiază de o atenţie mai mare şi se dezvoltă multe şantiere navale care din ateliere de reparaţii navale ajung să şi construiască ambarcaţiuni [3].
Şantierul naval Galaţi este martorul unor premiere : lansarea în 1968 a primului vrachier de construcţie românească de 12500 tdw, numit ,,Petroşani” [4]; terminarea lucrărilor la prima platformă de foraj marin, numită ,,Gloria” şi care ,,a conferit constructorilor gălăţeni cel mai mare prestigiu” [5]. În continuare s-au construit noi tipuri de nave şi mai perfecţionate : cargouri multifuncţionale, mineraliere şi vrachiere de tonaje mari.
Şantierul naval Brăila a fost înfiinţat la 8 mai 1840 când purta denumirea de Şantierul naval ,,România”. În 1968 şantierul naval din Brăila fuzionează cu cel numit ,,Viitorul” [6]. În anii 1980 şantierul naval Brăila devine cel de-al doilea şantier maritim amplasat la Dunăre [7]. Printre tipurile de nave construite aici amintim cargourile şi navele de pescuit oceanic tip superatlantic, cele din urmă fiind ,,o premieră pentru industria românească de construcţii navale” [8].
Şantierul naval Drobeta-Turnu Severin a fost înfiinţat în anul 1852. După 1948 îşi diversifică producţia prin construirea de nave maritime, iar începând cu anii 1976-8 se trece şi la construcţia de nave tehnice, precum şalandele sau gabarele, folosite în lucrări hidrotehnice şi portuare de mare anvergură [9].
În anul 1964, la şantierul naval s-a construit cargoul de 1500 tdw, clasa ,,Caransebeş” care avea următoarele caracteristici : lungimea maximă 73,78 metri, lungimea între perpendiculare 69,5 metri, lăţimea 10,75 metri, pescajul 5,6 metri, motorul principal avea 1500 CP, viteza era de 11 noduri şi raza de acţiune de 4000 de mile marine [10]. Ca nave asemănătoare amintim ,,Petrila”, ,,Turnu Severin” şi ,,Sighişoara”.
În anul 1948 s-a construit şantierul naval Olteniţa. Dacă la început aici s-au desfăşurat doar lucrări de reparaţii cu timpul s-a trecut şi la construcţia de nave. În 1960 s-a construit nava fluvială de pasageri ,,Olteniţa”, ,,cea mai modernă navă de acest tip construită la noi” [11]. Printre tipurile de nave produse amintim : drăgile maritime, împingătoarele-remorcher, macarale plutitoare.
La şantierul naval Constanţa care a fost înfiinţat în 1899 ca atelier de reparaţii navale [12] s-a dezvoltat începând cu anul 1962. În timpul R.S.R., el va ajunge să construiască petroliere [13] şi vrachiere [14].
La Giurgiu în afară de lucrări de reparaţie, se construiau şi drăgi, şalande, pontoane ridicătoare, remorchere, nave de semnalizare, geamanduri şi altele [15].

[1] Atena Herbst-Rădoi, Geografia economică a R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 125.
[2] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 171.
[3] De altfel şi cele patru şantiere navale de construcţii din 1948 au cunoscut anterior o dezvoltare asemănătoare cu şantierele de reparaţii din perioada comunistă – în sensul că au trecut de la reparaţii simple la unele mai complexe, continuând şi cu lucrări de construcţie la mici ambarcaţiuni şi în cele din urmă la nave mai complexe.
[4] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 171.
[5] Ioan Brezeanu (coord.), Judeţele patriei. Galaţi. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 90.
[6] Valeriu Stoiu (coord.), Judeţele patriei. Brăila. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 164.
[7] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 172.
[8] Ibid.
[9] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 173.
[10] ,,Tehnium”, nr. 9 din 1983, p. 12-13.
[10] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 173.
[11] Elena Borodi, Ion Poppa (coord.), Judeţele patriei. Constanţa. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 120.
[13] De menţionat că cel mai mare petrolier românesc a fost lansat la apă în 1984 sub numele de ,,Biruinţa”. În decembrie 2007 el a fost casat.
[14] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 172.
[15] Ibid., p. 173.

Bibliografie
,,Tehnium”, nr. 9 din 1983.
Borodi, Elena, Poppa, Ion (coord.), Judeţele patriei. Constanţa. Monografie, Bucureşti, 1980.
Brezeanu, Ioan (coord.), Judeţele patriei. Galaţi. Monografie, Bucureşti, 1980.
Herbst-Rădoi, Atena, Geografia economică a R.S.R., Bucureşti, 1969.
Manoliu, Ion A., Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984.
Stoiu, Valeriu (coord.), Judeţele patriei. Brăila. Monografie, Bucureşti, 1980.

N.A. : Pentru a folosi textul articolului, ca şi imaginile sau alte materiale prezente în acest blog, reamintim că este necesară indicarea sursei : http://industrializarearomaniei.blogspot.com/.

joi, 23 iulie 2009

Realizări faţă de plan în industria petrolieră – ianuarie 1949

,,În ramura petroliferă am avut următoarele realizări în luna Ianuarie faţă de Plan :
Jud. Prahova 1 – Sonde în foraj Sovrom [1]...129%, Muntenia [2]...92,6%
2 – Sonde în producţie Sovrom...97,7%, Muntenia 99,17%
Jud. Dâmboviţa 1 – Sonde în foraj...102%
2 – Sonde în producţie...97,67%
Jud. Buzău 1 – Sonde în foraj...84%%
2 – Sonde în producţie Berca...85%, Monteoru...101%, Arbănaş...161%
Jud. Bacău 1 – Sonde în foraj...100%
2 – Sonde în producţie...116%
Planurile au ajuns la toate întreprinderile petrolifere, au fost prelucrate, astfel că 85% din muncitorii petrolişti cunosc sarcinile. Planul de Producţie Sovrom a fost înapoiat la Minister găsindu-se a fi prea încărcat. La Foraj Centrala Muntenia (Prahova) n’a putut realiza planul din cauză că în regiunea Băicoi unde se sapă 9 sonde noui – s’a dat peste un masiv de sare necunoscut, care îngreunează foarte mult forajul. Afară de aceasta au fost acţiuni de sabotaj direct la 10 sonde în luna Ianuarie, din care majoritatea s-au întâmplat la cele în foraj (sonda No. 3 Nucet a stat din foraj 78 ore din cauza unui motor defect).
O altă cauză este şi aceia că sondele programate să intre în producţie la anumite date, nefiind terminat forajul pentru punerea în producţie, s’a întârziat începerea exploatării. Unele sonde vechi au o producţie cu 67% faţă de cea prevăzută în Plan. Deasemeni un mare număr de maşini de intervenţie şi granice [3] au fost băgate în reparaţie, - lipsa lor resimţindu-se în procesul de producţie. Numai schelei Berca, pentru a face faţă producţiei îi trebuiesc 2 granice de intervenţie.
Alte cauze care au dus la neîndeplinirea Planului de ţiţei, au fost următoarele.
La 8 Ianuarie incendierea sondei No. 136 în timpul erupţiei, la 2 Ianuarie, a luat foc o staţie de pompe de benzină, la 2 Ianuarie a curs din rezervor o cantitate de 5000 litrii ţiţei la Băicoi, iar la 7 Ianuarie la rafinăria Teleajen s’au pierdut 13 mii litrii motorină.
S’au făcut începuturi promiţătoare la adaptarea de inovaţii (cazul echipei Oancea Gh. Dela Băicoi care a mutat turla sondei No. 33 la o distanţă de 200 metri, fără a mai fi demontată, depăşind norma cu 400% precum şi introducerea de noui netode sovietice de foraj).
Deasemeni în Jud. Buzău s’a inventat o pastă cu care s’au putut suda o conductă de oţel ce nu putuse fi sudată cu nici un fel de electrozi existenţi” [4].

Fragmentul prezentat este preluat dintr-un document intitulat ,,Situaţia din principalele ramuri de producţie din luna ianuarie 1949” redactat de Serviciul de sinteză din cadrul Direcţiunii organizatorice a Secţiei economice [5].
Extrasul se referă doar la industria petrolieră. Toate informaţiile trebuie luate cu reticienţă critică, mai ales procentele de sonde în foraj sau în producţie. Acţiunile de sabotaj nu pot fi nici ele luate ad literram, fiind mai curând o marcă a propagandei comuniste care punea nerealizarea prevederilor planului economic pe seama unor asemenea acţiuni decât pe neputinţă. Să remarcăm că se subliniază lipsa utilajelor necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor în cadrul industriei petroliere, ceea ce este de înţeles. România venea după un război în care a suferit numeroase pierderi, iar refacerea economică demara greu, parazitată de ,,ajutorul frăţesc” sovietic [6] . În aceste context, putem înţelege eforturile ulterioare de ridicare a unei industrii constructoare de maşini. De exemplu se spune, în document, că în judeţul Buzău nu s-a putut suda o conductă cu electrozii existenţi. Astfel că înţelegem de ce în 1951, la Cluj, a fost înfiinţată uzina ,,Carbochim”, care fabrica printre altele şi electrozi.

,,Istoria se face cu documente; unde nu sînt documente, nu este istorie” (manualul lui Langlois şi Seignobos) [7], iar ,,istoria nu este repovestirea izvoarelor” (G. Ritter), ci interpretarea lor [8].

[1] Sovrompetrol, una dintre primele societăţi mixte româno-sovietice, opera în industria petrolieră.
[2] Centrala Petrolieră Muntenia şi-a desfăşurat activitatea între 1948 şi 1950. În anul din urmă, alături de Centrala Petrolieră Moldova, a fost înglobată în Sovrompetrol.
[3] Macara folosită pentru deplasarea unor greutăţi pe verticală; trolii folosite în operaţiile de foraj.
[4] ANIC, fond C.C. al P.C.R. – Secţia economică, doasar 32/1949, f. 4-5.
[5] Secţia economică studia diferite probleme din domeniul ei de activitate, fiind o parte a aparatului CC al partidului.
[6] Amintim numai sovromurile care lucrau în contul datoriilor ţării noastre către URSS. Pe de altă parte, un ajutor real din partea ruşilor nu poate fi tăgăduit : aveau interes să-şi recupereze cât mai repede datoriile şi pe urmă, mai erau şi obligaţiile ideologice şi beneficiile propagandistice. Pe cale de consecinţă, ţara noastră a primit utilaje şi sprijin în ridicare de fabrici şi uzine ori acces la metode noi de lucru şi inovaţii.
[7] Lucian Boia, Jocul cu trecutul, ed a II-a, Bucureşti, 2002, p. 107.
[8] Florin Constantiniu, ,,Istoria nu este repovestirea izvoarelor”, ci interpretarea lor, ,,Historia”, anul VIII, 2008, nr. 77, p. 29-30.


N.A. : Pentru a folosi textul articolului, ca şi imaginile sau alte materiale prezente în acest blog, reamintim că este necesară indicarea sursei http://industrializarearomaniei.blogspot.com/ şi o confimarea prin email la adresa industrializare@gmail.com.

miercuri, 22 iulie 2009

Întreprinderi de stat pentru comerţul exterior

Comerţul era reglementat de stat. Rând pe rând, cele trei Constituţii ale regimului comunist consacră această calitate:
Constituţia din 1948
,,Art. 14.
Comerţul intern şi extern este reglementat şi controlat de stat şi se exercită de întreprinderi comerciale de stat, particulare şi cooperative” [1].
Constituţia din 1952
,,Art. 14.
În Republica Populară Româna, comerţul exterior este monopol de stat” [2].
Constituţia din 1965
,,Art. 8.
Comerţul exterior este monopol de stat” [3].
Diferite acte legislative reglementează modul în care se exercită monopolul statului asupra comerţului exterior. De exemplu, Decretul nr. 317 din 1949 şi legea din 1971.
Monopolul exercitat de stat era explicat prin nevoia apărării economiei naţionale ,,de eventualele încercări de imixtiune sau dominaţie economică din partea vreunei ţări sau a unor cercuri de afaceri cu care avem relaţii” [4].
Produsele economiei româneşti erau exportate în străinătate prin intermediul unor întreprinderi comerciale de stat. În denumirea acestor întreprinderi observăm lipsa diacriticelor, pentru a înlesni publicitatea şi implicit vânzarea produselor la export. Ne vom mărgini la a enumera întreprinderile de stat pentru comerţul exterior din R.P.R. şi câteva din produsele pe care acestea le exportă şi/sau importă :
Agroexport – produse ale agriculturii, plante medicinale.
Cartimex – ziare, reviste ilustrate, cărţi, mărci poştale, articole de artizanat, muzică.
Chimimport – produse ale industriei chimice (produse chimice, farmaceutice, cosmetice).
Difilm – filme de scurtmetraj şi lungmetraj.
Exportlemn – produse ale industriei lemnului (cherestea, mobilă).
Industrialexport – maşini şi utilaje agricole, diferite maşini-unelte; industria prelucrării metalelor şi constructoare de maşini.
Masinimport – material rulant, construcţii de fabrici, termocentrale, maşini pentru industria alimentară.
Metalimport – plumb, zinc, cupru.
Petrolexport – echipament petrolier.
Prodexport – produse agroalimentare (carne, vin)
Romanoexport – materiale ale industriei materialelor de construcţie (ciment tip ,,Portland”).
Technoimport.
Întreprinderile amintite erau promovate prin intermediul publicităţii care era realizată în diferite publicaţii, mai ales în cărţi traduse în limbi străine, dedicate descrierii ţării noastre. O astfel de carte este Roumanie [5], carte realizată de un colectiv numeros şi prestigios. La finalul cărţii găsim câteva pagini rezervate publicităţii la întreprinderi de stat pentru comerţul exterior. Reclamă se face şi la Tarom şi Navrom, societăţi care se ocupă de transportul aerian şi naval, dar şi la Oficiul de Control al Mărfurilor. Într-o altă publicaţie, Economic News From The Rumanian People’s Republic [6], redactată în limba engleză, şi al cărei rol era promovarea produselor româneşti peste hotare, se mai face reclamă şi la Romtrans, transporturi terestre şi ONT ,,Carpaţi”.

[1] http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1948.php, 22-07-2009.
[2] http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1952.php, 22-07-2009.
[3] http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1965.php, 22-07-2009.
[4] Al. Deteşan (coord.), Curier economic-legislativ pentru uzul compartimentelor de export, Bucureşti, 1971, p. 19.
[5] Constantin Daicoviciu, Roumanie, Bucharest, 1958.
[6] ***, Economic News From The Rumanian People’s Republic, Bucureşti, 1956.


Bibliografie
Daicoviciu, Constantin, Roumanie, Bucharest, 1958.
Deteşan, Al. (coord.), Curier economic-legislativ pentru uzul compartimentelor de export, Bucureşti, 1971.
***, Economic News From The Rumanian People’s Republic, Bucureşti, 1956.
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1948.php, 22-07-2009.
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1952.php, 22-07-2009.
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1965.php, 22-07-2009.

marți, 14 iulie 2009

Medalii Întreprinderea de Autoturisme Piteşti

,,Medalie din bronz cu diametrul 60mm, grosime 3mm, greutate 96,5g (se cunosc mai multe variante). Pe contur, bordură de 1mm. Pe mijlocul medaliei macheta autoturismului Dacia – standard tip 1300, unul din marea gamă de modele ale autoturismului de oraş construit la Întreprinderea de Autoturisme Piteşti – Colibaşi – Argeş, care a luat fiinţă în anul 1952. Text : EXPOFIL DACIA ’77.Subliniat de un arc de cerc. ROMÂNIA PITEŞTI 8 oct. 1977.
Revers : Bordură de 1mm în centru, marca întreprinderii reprezentată prin I.A.P. şi o pajură cu ciocul şi aripile lungi, stînd pe o stîncă (fost simbol al judeţului, ulterior emblema uzinei). În partea inferioară o bară 30X4mm.Text : ÎNTREPRINDEREA DE AUTOTURISME PITEŞTI. ANIVERSAREA A 25 DE ANI DE LA ÎNFIINŢARE” [1].

,,Medalie din tombac [2], cu diametrul 60mm, grosime 3mm, greutate 91,4g. Bordură ½ mm şi grosime de 5mm, pe care citim textul : EXPOZIŢIA FILATELICĂ «Dacia - 87» PITEŞTI 31 octombrie 1987. Pe suprafaţa reiată vertical, se distinge imaginea autoturismului Dacia 1300. Pe partea superioară emblema Întreprinderii de Autoturisme Dacia Piteşti.
Revers : Bordură de 1mm. Pe suprafaţa medaliei reiată distingem 2 corpuri de clădire, pe cel din dreapta citim : UZINA DE AUTOTURISME; în faţa clădirilor, 3 stîlpi-lampadare. Sub toate acestea, executat în incizie, un trapez destinat gravării numelui şi prenumelui medaliatului. Pe partea inferioară cunună de laur şi 1952 – 1987. Pe cerc scrie : ÎNTREPRINDEREA DE AUTOTURISME PITEŞTI” [3].

[1] Theodor F. Zavidei, Medalistica filatelică, Botoşani, 1993, p. 58;
[2] Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roşiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc.;
[3] Theodor F. Zavidei, Medalistica filatelică, Botoşani, 1993, p. 216-217.


Bibliografie
Zavidei, Theodor F., Medalistica filatelică, Botoşani, 1993.

luni, 13 iulie 2009

Economisire si ecologie

În timpul RSR, grija pentru economisirea resurselor naturale a devenit o preocupare foarte importantă. Pe măsură ce greutăţile economice ale ţării se accentuau în deceniul al IX-lea al secolului XX, necesitatea economisirii materialelor a devenit prioritară pentru că era costisitoare procurarea de resurse naturale, resurse de cele mai multe ori neregenerabile. Economisirea materialelor nu a fost suficientă, astfel încât a fost necesară demararea activităţii de colectare a materialelor refolosibile. Indirect, se proteja mediul. Fiecare succes pe drumul economisirii materialelor (prin eficientizarea producţiei, refolosirea materialelor şi alte măsuri) a fost generos subliniat de propaganda comunistă.
Am selectat câteva exemple în care vom vedea prin ce metode s-au economisit anumite materiale, modul în care populaţia era îndemnată să economisească, rezultatul acestor măsuri, precum şi o listă de preţuri pentru diferite materiale refolosibile ce erau achiziţionate de la populaţie.
1.,,Cu acelaşi număr de maşini, folosind aceeaşi forţă de muncă, în aceeaşi unitate de timp, cu acelaşi consum de combustibil s-au putut obţine anual 27,5 milioane metri pătraţi de ţesături faţă de 25 milioane, totul fiind realizat prin folosirea integrală a lăţimii maxime ale războaielor de ţesut” [1].
2.,,Prin reducerea în 1963 a consumului de metal cu 1% în întreprinderile metalurgice şi constructoare de maşini se pot produce în plus : 680 vagoane autodescărcătoare de 60 tone pentru minereuri şi cărbune sau 5430 strunguri paralele modernizate sau 292 escavatoare cu cupe de 0,3 m3 sau 4127 tractoare” [2].
3.,,Să gospodărim cu grijă metalul
În unele întreprinderi constructoare de maşini (Uzinele mecanice-Galaţi şi Uzina de utilaj chimic şi petrolier nr. 2-Ploieşti) se mai produc piese forjate sau turnate cu adaosuri mari de prelucrare şi se utilizează materiale supradimensionate. În acest fel, în secţiile mecanice se pierd însemnate cantităţi de metal, care se transformă în şpan”.
Articolul este însoţit şi de maxima ,,Nimic nu se pierde, totul se..«transformă»” şi de un desen sugestiv [3].
4.,,O tonă de mase plastice poate înlocui : circa 6 tone metale feroase sau circa 4 tone metale neferoase sau circa 500 mp parchet sub formă de plăci pentru pardoseală” [4].
5.,,Achiziţionarea de la populaţie a materialelor refolosibile
Prin puncte fixe şi mobile organizate de întreprinderile pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile, cetăţenii pot preda următoarele materiale de care nu mai au nevoie :
Hîrtie-cartoane 0,60 lei/kg, textile vechi (bumbac, in, cînepă, lînă) 1,00 lei/kg, fier vechi 0,30 lei/kg, cupru 4,60 lei/kg, plumb lei/kg, aramă 0,90 lei/kg, aluminiu 2,00 lei/kg, cioburi sticlărie 0,10 lei/kg, ambalaje uzate 0,05 lei/kg, acumulatori auto 2,50 lei/kg, anvelope auto uzate 0,05 lei/kg, camere anvelope 1,90 lei/kg, tuburi spraz (marcă romînească) 1,00 leu/buc.
Activitatea de achiziţionare este permanentă (este organizată şi în şcoli)” [5].
Tot de la populaţioe se mai achiziţionau sticle şi borcane [6].

[1] ,,Viaţa economică”, nr. 7 din 1963, p. 3;
[2] Ibid., nr. 6 din 1963, p. 9;
[3] Ibid., nr. 9 din 1963, p. 4;
[4] Ibid., nr. 1 din 1963, p. 4;
[5] Abel Dărăban, Caleidoscop informativ cetăţenesc, Bucureşti, 1986, p. 121;
[6] Ibid., p. 122.

Bibliografie
,,Viaţa economică”, 1963.
Dărăban, Abel, Caleidoscop informativ cetăţenesc, Bucureşti, 1986.

Întreprinderea de automobile Argeş

Întreprinderea a fost construită într-un an şi jumătate fiind terminată în 1968. Primele teste cu un automobil se fac la 1 iulie 1968. Primul automobil a fost produs la 3 august 1968. La 20 august 1968 a debutat producţia de serie Dacia 1100, după un model Renault 8. Un an mai târziu începe producţia la Dacia 1300. În 1970 Dacia 1300 era produsă în trei variante 1300 Standard, 1300 Super, 1301. În 1973 se producea Dacia 1300 break şi doi ani mai târziu Dacia camionetă. În 1979 a fost lansată Dacia 1310 şi Dacia Sport Braşovia. Pentru anul 1981, Întreprinderea de autoturisme Piteşti oferea o gamă largă de modele : Dacia 1310 cu variantele Lux şi Standard, Dacia 1300 Sport, camioneta Dacia 1304. Îîn 1983 Dacia 1410 şi Dacia 1210 erau noile modele Dacia. În 1988 a fost produs modelul 1320 CN 1 pentru taximetre, iar în 1989 un model Dacia Sport.
Industria de automobile a fost apreciată de regimul comunist şi folosită ca propagandă. De exemplu la parada organizată cu ocazia zilei de 23 August 1969, autoturismul Dacia 1310 ,,a participat” la defilare. Atenţia acordată industriei de automobile a fost constant întărită de numeroase măsuri. De exemplu, în anii ‘1980 autoturismul se putea cumpăra şi în rate sau exista posibilitatea pentru clienţii CEC de a-l câştiga printr-o tragere la sorţi.
,,Vînzarea de autoturisme cu plata în rate se face prin Întreprinderea de distribuire a materialelor sportive – I.D.M.S. Autoturismul poate fi cumpărat de către muncitori şi maiştri, indiferent de mărimea retribuţiei sau a altor venituri reale, cu un acont minim de 50% şi un număr maxim de 20 de rate lunare; celelalte categorii de personal (cu o retribuţie de pînă la 4000 lei lunar) vor plătiun acont minim de 60%, iarrestul sumei în maximum 18 rate lunare. Pentru sumele stabilite drept rate lunare se plăteşte dobîndă de 5% pe an. Autoturismele cumpărate cu plata în rate vor fi asigurate la A.D.A.S., în mod obligatoriu, pe întreaga perioadă de plată a ratelor” [1].
,,Libretul de economii cu dobîndă şi cîştiguri în autoturisme
Depunătorii pe acest libret de economii beneficiază de următorul avantaj : din dobînda de 4% pe an, 2% se acordă sub formă de cîştiguri în autoturisme, prin trageri la sorţi trimestriale, iar 2% în numerar. La tragerile la sorţi participă libretele cu un sold de minimum 5000 lei, provenit din depuneri anterioare trimestrului pentru care se face tragerea la sorţi” [2].

[1] Abel Dărăban, Caleidoscop informativ cetăţenesc, Bucureşti, 1986, p. 134.
[2] Ibid., p. 21.

Bibliografie
Dărăban, Abel, Caleidoscop informativ cetăţenesc, Bucureşti, 1986.

Publicitate în Almanahul Tehnium

,,Almanahul Tehnium” era realizat de colectivul revistei ,,Tehnium” şi era editat de CC al UTC. Revista ,,Tehnium” a fost fondată în anul 1970 şi era dedicată constructorilor amatori cu preocupări electronice [1].
Revenind la ,,Almanahul Tehnium”, el a apărut o dată pe an, începând cu 1982.
În cuprinsul almanahului întâlnim numeroase subiecte, cu o preponderenţă a celor tehnice. În paginile almanahului găsim şi reclame la diferite unităţi industriale din RSR şi produse pe care acestea le fabrică. Enumerăm unităţile industriale cărora li s-a făcut reclamă în almanah între 1982 şi 1989 : Întreprinderea de aparataj electric de instalaţii IAEI Titu, Uzina de aluminiu Slatina, IAEM Timişoara, Electrometal Timişoara, Întreprinderea mecanică pentru gaz metan Mediaş, Combinatul chimic Craiova, Uzina de contrucţii şi reparaţii utilaje şi piese de schimb UCRUPS Vatra Dornei, Întreprinderea electronică industrială, Întreprinderea de aparate electrice de măsurat AEM Timişoara, Întreprinderea de aparate electronice de măsură şi industriale IEMI Bucureşti, Întreprinderea Electronica Bucureşti, Întreprinderea de izolatoare electrice de joasă tensiunea Târgu Secuiesc, Întreprinderea de panouri şi tablouri electrice IPTE Alexandria, Întreprinderea Electrocontact Botoşani, Întreprinderea de echipament electrotehnic Electromagnetica Bucureşti, Întreprinderea Electroaparataj Bucureşti, Întreprinderea Electrotehnica Bucureşti, Întreprinderea de relee Mediaş.
În paginile almanahului, publicitate s-a făcut şi la diferite produse : televizoare, radioreceptoare, maşini de cusut electrice, corpuri de iluminat, corturi, aspiratoare, biciclete şi medicamente. De menţionat că în anunţurile publicitare dedicate unităţilor industriale de cele mai multe ori se prezentau produsele pe care acestea le fabrică. Între 1982 şi 1989, unele fabrici au apărut de mai multe ori în paginile de publicitate.

[1] ,,Tehnium” era una dintre publicaţiile pentru tineret şi copii. Alte asemenea periodice erau : ,,Viaţa studenţească”, ,,Ştiinţă şi tehncă”, ,,Amfiteatru”, ,,Cutezătorii”, ,,Start spre viitor”, ,,Şoimii patriei” şi altele.

vineri, 10 iulie 2009

RR Pacific


Radioreceptorul ,,Pacific'' produs de Întreprinderea ,,Tehnoton'' din Iaşi.

RR ,,Pacific'' - detaliu.

Reclame la rr şi tv

,,Radioreceptorul portabil un «prieten» oricînd dispus să vă ţină companie
Radioreceptoarele portabile întrunesc toate calităţile pentru a fi utile în casă, dar mai ales la drumeţii.
Iată cîteva calităţi tehnice pe care le prezintă radioreceptoarele portabile : selectivitate, sensibilitate, claritate, greutate redusă, alimentare economică la baterii sau la reţeaua electrică.
Magazinele specializate ale comerţului de stat vă oferă toate tipurile de radioreceptoare portabile, răspunzînd tuturor preferinţelor :
RR Gama de undă Preţ
Gama 1 345 lei
Solo 100 2 371 lei
Solo 300 3 685 lei
Derby 2 450 lei
Madrigal II 4 1270 lei
Gloria 4 1400 lei
Pentru autoturismul dv. vă recomandăm radioreceptoarele «Lira», cu 3 game de undă, la preţul de 1150 lei, şi «Predeal», tot cu 3 game de undă, la preţul de 1000 de lei” [1].

,,Televizoarele cu circuite integrate – o fereastră deschisă spre întreaga lume!
Un televizor în căminul dumneavoastră vă oferă posibilitatea vizionării celor mai diverse emisiuni : filme, spectacole de teatru, concerte, spectacole de operă, transmisiuni sportive, emisiuni în limbile naţionalităţilor conlocuitoare ş.a
Magazinele şi raionale specializate ale comerţului de stat vă oferă toate tipurile de televizoare cu circuite integrate.
O imagine perfectă, un sunet clar completează celelalte caracteristici ale televizoarelor cu circuite integrate :
-o durată de folosire îndelungată deoarece sînt complet tranzistoriate şi cu circuite integrate;
-prin îmbunătăţiri constructive şi funcţionale, consumul de energie electrică este redus cu cca 33%;
-funcţionarea este normală chiar şi la variaţii mai mari ale tensiunii pe reţea, datorită încorporării unui stabilizator în aparat;
-operaţiunile de depanare sînt mult mai simplificate deoarece la construcţia lor s-au folosit module funcţionale, care se pot schimba cu operativitate;
-garanţia pentru buna funcţionare a televizoarelor cu circuite integrate este de 12 luni.
În toate magazinele specializate ale comerţului de stat, un personal de înaltă calificare vă stă la dispoziţie pentru informaţii privind funcţionarea televizoarelor.
Denumirea televizorului Diagonala ecranului Preţul (lei)
Olt 44 3000
Snagov 47 3065
Sirius 50 3200
Diamant 61 3720
Fiecare dintre tipurile de televizoare este realizat în două-trei variante de prezentare estetică, culoare, funcţionalitate etc., după dorinţele şi gusturile cumpărătorilor” [2].

[1] ,,Almanahul Tehnium”, 1984, p. 177.
[2] ,,Almanahul Tehnium”, 1984, p. 175.

Bibliografie
,,Almanahul Tehnium”, 1984.

Radioreceptoare şi televizoare din RSR

Exemple de tipuri (familii) de radioreceptoare produse în RSR (pentru piaţa internă) de către Întreprinderile Electronica Bucureşti, Electromagnetica Bucureşti, Tehnoton Iaşi.
Record, Opereta, Concert, Victoria, Romanţa, Balada, Pionier, Festival, Electromagnetica, Armonia, Enescu, Opera, Rapsodia, Tomis, Carmen, Darclée, Eforie, Traviata, Mioriţa, Delta, Maestro, Atlantic, Brahms, Bucium, Bucur, Eurocord, Inter, Junior, Madrigal, Mondial, Pacific, Select, Cronos, Interson, Expres, Superson, Ultrason, Solistor, Sport, Litoral Turist, S632-T, Mamaia, Gloria, Albatros, Apolo, Alfa, Cora, Cosmos, Neptun, Milcov, Primăvara, Zodiac, Gamma, Mangalia, Rozal, Solistor,pentru automobile Predeal, Sinaia (ambele la Întreprinderea Electronica Bucureşti,), Lira (Întreprinderea Tehnoton Iaşi) [1].
Exemple de televizoare produse la Întreprinderea Electronica Bucureşti >
Televizoare şi monitoare portabile
Sport 232, 234, 209, 206, 207, 235, 208, Olt 210, Neutral-1, 2, Monitor [2].
Televizoare staţionare
Olt 208, 209, 211, Snagov 235, Sirius 207, Sirius 2370 M, Sirius 208, Diamant 2511, 210, 213, 2313 M, 218 [3].

[1] N.Drăgulănescu, Agenda radioelectronistului, ed. II, Bucureşti, 1989, p. 565, 739.
[2] Ibid., p. 732.
[3] Ibid., p. 733.

Bibliografie
Drăgulănescu, N., Agenda radioelectronistului, ed. II, Bucureşti, 1989.

joi, 9 iulie 2009

Mărci de fabrică, de comerţ şi de serviciu

,,LEGE
PRIVIND MĂRCILE DE FABRICĂ, DE COMERŢ ŞI DE SERVICIU
[…]
Art. 2. - Mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu sînt semne distinctive folosite de întrepinderi pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor întreprinderi şi pentru a stimula îmbunătăţirea calităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor.
Mărcile pot fi constituite din cuvinte, litere, cifre, reprezentări grafice, plane sau în relief, combinaţii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau ambalajului acestuia, prezentarea sonoră sau alte asemenea elemente.
[...]
Art. 5. – Întreprinderile producătoare din Republica Socialistă România sînt obligate să înregistreze şi să folosească mărci de fabrică pentru toate produsele consumului intern [...]”.

Tot în cuprinsul legii mai sunt formulate şi alte articole cu privire la :
Înregistrarea mărcilor de comerţ şi de serviciu este facultativă (art. 5).
Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii editează publicaţia oficială privind mărcile (art. 9).
Registrul mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu (art. 15).
Dacă nu există nicio contestaţie la trei luni de la publicare se introduce în registru şi se eliberează solicitantului un certificat de înregistrare (art. 16), care îi permite să folosească marca timp de zece ani (art. 18).
Mărcile trebuie să îndeplinească anumite condiţii (art. 17).

Bibliografie
BO al RSR partea I, nr. 114, Legea nr. 28, 28 decembrie 1967, p. 881-886.

Preţul cu amănuntul la combustibili lichizi şi solizi ce se vând populaţiei

,,Felul combustibilului Preţul
Combustibili lichizi
1.Combustibil P 3200lei/mia de litri, 3860 lei/tonă
2.Combustibil M 2800 lei/mia de litri, 3220 lei/tonă
3.Combustibil lichid uşor, pentru calorifer, tip 3 2150 lei/tonă
4.Gaz petrolier lichefiat în butelii (neto 12,5 kg)
A) în butelii livrate loco depozit sau centre fixe din municipii şi oraşe 35 lei/buc.
B) în butelii livrate loco, la puncte volante, în municipii şi oraşe 39 lei/buc.
C) în butelii livrate loco la domiciliul cumpărătorului (montate şi verificate) 41 lei/buc.
Combustibili solizi
1.Cărbuni
-lignit 375 lei/tonă
-huilă spălată, huilă sortată 850 lei/tonă
-brichete din cărbuni 930 lei/tonă
2.Lemne de foc
-lemne de foc din foioase şi capete buşteni 580 lei/tonă
-buturi greu despicabile 430 lei/tonă
-crăci legate în snopi 500 lei/tonă
3.Deşeuri din lemn
-deşeuri din foioase tari (cu 20% foioase moi, în amestec) 400 lei/tonă
-deşeuri din foioase moi (cu 20% foioase tari, în amestec) 220 lei/tonă
-deşeuri de placaje şi furnire 120 lei/tonă
Rabat comercial la lemne şi deşeuri 50 pînă la 160 lei/tonă”.

Bibliografie
Abel Dărăban, Caleidoscop informativ cetăţenesc, Bucureşti, 1986, p. 136.

miercuri, 8 iulie 2009

Insigna Uzinei de Automobile Pitesti

Sursa : Colecţia personală VM.

Insigna UAP prezintă o acvilă de aur, în profil cu aripile pe jumătate desfăcute stând pe un vârf de munte, la poalele căruia se observă o câmpie verde. Imaginea este caracteristică primului cartier din stema judeţului Argeş, cu deosebirea că în stemă, în loc de munte există o stâncă de argint. De asemenea, acvila o regăsim şi în stema Piteştiului. De altfel, acvila este o stemă tradiţională a judeţului Argeş [1].

[1] Dan Cernovodeanu, Ioan N. Mănescu, Noile steme ale judeţelor şi municipiilor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1974, p. 97-98.

Bibliografia
Cernovodeanu, Dan, Mănescu, Ioan N., Noile steme ale judeţelor şi municipiilor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1974,

sâmbătă, 4 iulie 2009

Fabrici şi uzine în manualele de limbi străine

În cele ce urmează vom prezenta o serie de manuale de limba franceză şi germană care fac referire în cuprinsul lor la industria românească comunistă.
Într-un manual de limba germană avem o lecţie dedicată oraşului Braşov se vorbeşte despre Uzinele ,,Steagul Roşu” în care se produc camioane : ,,Im Werk ,,Steagul Roşu” werden Lastkraftwagen hergestellt” [1], dar şi despre ramuri industriale găzduite de localitate ,,Industrie der Buntmetalle, die Holzindustrie, die Traktorenindustrie und die Lebensmittelindustrie” [2], adică industria metalurgică neferoasă, industria lemnului, industria constructoare de tractoare şi industria alimentară. Se mai dedică o lecţie şi industriei chimice, ,,Die Hauptaufgaben der rumänischen Chemieindustrie” [3].
În alt manual de limba germană, oraşul Piteşti, ,,Industrielstadt von Format” (oraş industrial de prim rang), se află în centrul atenţiei unor mai multe lecţii. Într-una dintre acestea se face referire la câteva unităţi industriale din Piteşti : ,,Die neue Textilfabrik ,,Argeşana” knüpft auch an diese Traditionen an, verbindet sie aber mit modernster Technik”. Pe lângă Fabrica de textile ,,Argeşana”, se mai aminteşte de fabrica de automobile ,,Dacia”, de combinatul chimic, alături de rafinărie şi fabrica de cauciuc [4]. Oraşul Reşiţa este şi el amintit pentru aniversarea a 200 de ani de industrie (1771-1971) [5], cu informaţii despre istoria sa şi principalele ramuri industriale dezvoltate ulterior.
Într-un manual de limba germană pentru anul I de studiu întâlnim o lecţie caracteristică pentru realităţile vremurilor comuniste numită ,,Besuch in einer Fabrik” [6](Vizită într-o fabrică), în sensul că, existau într-adevăr numeroase fabrici şi această realitate trebuia cunoscută (chiar dacă era vorba de o lecţie dedicată anul I de studiu?), dar şi în sensul că propaganda comunistă trebuia să-şi prezinte reuşitele. Altfel cum ne-am putea explica următoarele : ,,Wir haben gestern eine Fabrik besichtigt. Ich habe zwei Losungen gelesn : Es lebe die Sozialistiche Republik Rumanien! Es lebe die Rumanische Kommunistische Partei!” [7]
Într-un desen la lecţia ,,Unser Vaterland” din acelaşi manual [8], observăm în prim plan copii fericiţi cu flori în mână şi însemne de pionieri, blocuri în partea stângă, o fabrică în cea dreaptă şi la mjloc sonde petroliere (cel mai probabil), iar în plan îndepărtat un soare ce iese dintre dealuri acoperite de brazi. Este o parafrazare a stemei de stat din care însă nu fac parte blocurile, fabrica şi nici pionierii.
Să trecem acum la manualele de limbă franceză.
Într-un mod asemănător cu cel al Reşiţei din manualul de limbă germană, se prezintă într-un manual de limba franceză din 1978 oraşul Hunedoara : ,,Ce municipe est le plus grand centre sidérurgique de la Roumanie, sans cesse agrandi au cours de la dernière décennie” [9]. În acelaşi manual este prezentată şi o reclamă a Combinatul Petrochimic Borzeşti publicată în ,,La Roumanie d’aujourd’hui, 1977”. Se face o descriere succintă a combinatului şi se prezintă principalele produse fabricate. Reclama este adăugată ca o lectură suplimentară, la cea de-a opta lecţie din manual : ,,La chimie pendant le quinquennat de la révolution technique et scientifique” [10].
Tot la nivel conceptual, observăm o nouă asemănare între manualul de limbă franceză şi cel de germană. În manualul de limbă franceză pentru anul II de studiu, deci tot pentru începători, aven lecţia ,,Une visite à l’usine” [11].
Este momentul aici să observăm că manualele de limbi străine din perioada RSR păstrează lecţii dedicate industriei, la fel cum se întâmpla şi în timpul RPR, în cele publicate în perioada RSR, accentul este pus pe industria chimică. Faptul este explicabil datorită ambiţiilor nemăsurate şi nemeritate ale ,,savantei” Elena Ceauşescu în domeniul industriei chimice. Dar făcând parte din ,,familia domnitoare” în acele vremuri, cine putea să-i conteste ,,meritele”?
Să continuăm prezentarea noastră. Într-un manual de limbă franceză din 1965, în lecţia ,,Un anniversaire historique” se elogiază momentul proclamării republicii, ,,victoria” socialismului fiind ,,completă şi definitivă” prin adoptarea Constituţiei RSR din 1965 [12]. Desenul care însoţeşte această lecţie reprezintă instalaţiile unei rafinării, clasând astfel industria în rândul principalelor schimbări aduse de regim (asocierea între desen şi lecţie). Manualul este de altfel impregnat de date aniversare ale regimului comunist precum, 1 Mai, 23 August sau grevele din 1933. De asemenea prezintă şi lecţia ,,Dans une usine”, genul de lecţie-fetiş al propagandei comuniste [13]. Ca şi în celelalte cazuri semnalate este luat modelul unei uzine anonime vizitată de elevi, care află cum arată secţiile fabricii şi ce înseamnă munca.

[1] Ida Alexandrescu, Christiane Cosmatu, Manual de limba germană pentru anul V de studiu, Bucureşti, 1985, p. 40.
[2] Ibid., p. 47.
[3] Ibid., p. 63, 69-70.
[4] Ilse Chivăran-Müller, Hans Müller, Manual de limba germană pentru anul VI de studiu, Bucureşti, 1985, p. 26-27.
[5] Ibid., p. 36.
[6] ***, Manual de limba germană pentru anul I de studiu, Bucureşti, 1989, p. 70.
[7] Ibid.
[8] ***, Manual de limba germană pentru anul I de studiu, Bucureşti, 1989, p. 105.
[9] Aurora Botez, Mariana Perişanu, Manual de limba franceză pentru anul VI de studiu, Bucureşti, 1978, p. 17.
[10] Ibid., p. 58-59.
[11] Doina Popa-Scurtu, Aurora Botez, Manual de limba franceză pentru anul II de studiu, Bucureşti, 1989, p. 95-96.
[12] Ion Diaconu, Ion Vicol, Manual de limba franceză pentru anul II de studiu, Bucureşti, 1989, p. 52.
[13] Ion Diaconu, Ion Vicol, Manual de limba franceză pentru anul II de studiu, Bucureşti, 1989, p. 52.

Bibliografie

***, Manual de limba germană pentru anul I de studiu, Bucureşti, 1989.
Alexandrescu,Ida, Cosmatu, Christiane, Manual de limba germană pentru anul V de studiu,
Bucureşti, 1985.
Botez, Aurora, Perişanu,Mariana, Manual de limba franceză pentru anul VI de studiu, Bucureşti,
1978.
Chivăran-Müller, Ilse, Müller, Hans, Manual de limba germană pentru anul VI de studiu,
Bucureşti, 1985.
Diaconu, Ion, Vicol, Ion, Manual de limba franceză pentru anul II de studiu, Bucureşti, 1989.
Popa-Scurtu, Doina, Botez, Aurora, Manual de limba franceză pentru anul II de studiu,
Bucureşti, 1989.

N.A. : Pentru a folosi textul articolului, ca şi imaginile sau alte materiale prezente în acest blog, reamintim că este necesară indicarea sursei http://industrializarearomaniei.blogspot.com/ şi un email de confirmare la adresa industrializare@gmail.com.