duminică, 31 mai 2009

Centrala Întreprinderilor de Construcţii Industriale şi Civile

La 20 octombrie 1948 se împlinea o lună şi jumătate de când centrala, prescurtată C.I.C., îşi începuse activitatea. Vom prezenta în cele ce urmează câteva caracteristici ale centralei şi ale ramurii din care făcea parte.
În primul rând, să spunem că sectorul construcţiilor este ,, o industrie de tip special”.
,,Este o industrie fiindcă transformă materie primă – ciment, var, cărămidă, fier, lemne etc. – în produse finite şi anume în locuinţe, hale de fabrică, poduri etc.
Este de tip special fiindcă fabricile care produc bunurile respective şi anume şantierele de construcţie au o durată scurtă sau relativ scurtă, ele funcţionează în preajma bunului produs, în general sub cerul liber, expuse întreruperilor din cauza ploilor sau a iernii; în genere ele nu fabrică marfă în stoc ci la comandă.
Aprovizionarea cu materiale nu se efectuează ca la o industrie propriu-zisă, într-un ritm relativ regulat, cu aceleaşi materiale. La construcţii, materialele sunt variate, mai ales când se cuprind în lucrare şi instalaţii” [1].
,,Munca în construcţii are următoarele caracteristici : este intermitentă (ploaie, schimbări de la un şantier la altul, etc.), este grea, muncitorii nu sunt totdeauna din localitatea unde se lucrează, în general sunt în deplasare, comportă o mare uzură de îmbrăcăminte” [2].
În ceea ce priveşte C.I.C., ea ,,are o influenţă hotărâtoare asupra realizării programelor de producţie din anul viitor, a celor mai multe dintre Centralele Industriale” [3]. Ele au fost înfiinţate în locul Oficiilor Industriale prin ,,Deciziunea nr. 1074 din 9 iulie 1948” [4]. În C.I.C. au intrat o dată cu naţionalizarea numai întreprinderile mari, ,,lăsând nenaţionalizate întreprinderi numeroase dintre care unele foarte active şi bine organizate”. Ca exemplu cităm Sulzer Frères [5].
În ceea ce priveşte întreprinderile naţionalizate prin actul de la 11 iunie 1948 să spunem că articolele 9 şi 13 făceau referire la întreprinderi aparţinând industriei construcţiilor, care urmau să fie naţionalizate şi care erau amintite în anexele 5 şi 7. Prezentăm mai jos anexele :
ANEXA 5
LISTA
Intreprinderi producatoare de materiale de constructie: var, materiale ceramice brute si fine, pietre de constructie, produse din piatra, produse de ciment, materiale pentru izolari termice si carton asfaltat
Denumirea intreprinderii/ADRESA
1. Fama, S. A. R. Bucuresti, Turda, Alesd - Bihor.
2. Industria de asfalt si var Cavaran Timisoara - Cavaran - Severin.
3. Barzava, fabrica de var, S. A. Arad - Barzava, Arad.
4. Bertume Comarnic, Prahova.
5. Fabrica de var din Baile Herculane Baile Herculane - Pecineasca - Severin.
6. Mina de piatra si fabrica de var din jurul Alesdului Vadul Crisului - Bihor.
7. Uzinele Calcit, S. A. Cluj - Aghires - Cluj.
8. Laculetele, S. A. R. Bucuresti - Doicesti, Dambovita.
9. Fabrica de Gips si Uzinele Chimice Aghires, Cluj.
10. Prima Fabrica de Tigle si Caramizi Bohn, S. A. Jimbolia - Timis - Feldioara - Brasov.
11. I. Muschong & Comp., Fabrica de tigla si caramizi, S. A. Lugoj, Severin.
12. Santimbru, Fabrica de Tigle, S. A. Santimbru, Alba.
13. Industria de Lut Ghiries - Aries, S. A., fabrica de tigle, caramizi Turda - Campia Turzii.
14. Tiglaria, S. A., Carpinis Timisoara - Carpinis. Timis - Torontal.
15. Hercules, S. A., fabrica de tigle si caramizi Tarnaveni - Tr. Mica. Sighisoara - Tr. Mare.
16. Fabrica de caramizi si tigle din Urziceni Bucuresti - Manasia, Ialomita.
17. Industria de Lut si Piatra din Cluj, S. A. Cluj - Cordos, Cluj.
18. Industria de caramida si tigla S. A. Cluj.
19. Ferdinand Koska & Comp. Bucuresti.
20. Fabrica de caramizi si tigle din Mureseni, S. A. Mureseni - Mures.
21. Intrepr. Ing. Eftatopol T. Bucuresti - Sibiu. Sura Mare, Tarlungeni, Brasov.
22. Fratia, s. i. n. c. Ploiesti.
23. Caramida Norza S. A. R. Ploiesti.
24. Fabrica de caramizi si de lut din Sangheorghe de Mures, S. A. Sangheorghe de Mures, Mures.
25. Schmidt & Fii, S. A. R., Colentina Bucuresti - Colentina.
26. Dudesti, S. A. R. Bucuresti - Dudesti - Cioplea.
27. Fabrica de produse ceramice Braniski Simileasca - Buzau.
28. Industriile Ceramice, S. A., foste P. Andreescu Fii Craiova - Mofleni, Dolj.
29. Delta Medgidia - Constanta.
30. Fabrica de caramizi si tigle Star Oradea Mare - Bihor.
31. Recladirea, S. A. R. (Bazilescu) Bucurestii - Noi.
32. Fabrica de caramizi si tigle Braun Aug., s. i. n. c. Arad.
33. Prima fabrica de caramizi si tigle Satu Mare.
34. Uzinele Ceramice, Ploiesti, S. A. R. Bucuresti - Ploiesti.
35. Manufactura Nationala de Portelan Turda Turda.
36. S. A. P. C. - S. A. R., Expl. fabricii de portelan Zsolnay Bucuresti - Cluj.
37. Fabrica de sobe si produse ceramice - S. A., Bistrita-Nasaud Bistrita-Nasaud.
38. Pucher Francisc Timisoara - Timis Torontal.
39. Becker Carol Deva, Hunedoara.
40. S. A. de mine de granit din Poeni Bucuresti - Poeni, Cluj. Racosul de Jos, T. Mare.
41. Vignali si Gambara Bucuresti.
42. Negrea Cristache, fabrica de tuburi de beton Bucuresti.
43. Ode, fabrica de Art. de ciment Bucuresti.
44. Duratex , I. Rosenberg Oradea Mare, Bihor.
45. S. A. Beton Asfalt, S. A. B. A. Timisoara, T. Torontal.
46. Fratii Wurm S. A. R. (mat. izolat.) Bucuresti.
47. Tehnomarina, S. A. R. (carton asfalt si prod. chimice) Bucuresti.
48. Prometeu, S. A., (carton asfaltat) Bucuresti.
49. Uzinele Chimice Campina (carton asfaltat) Bucuresti - Campina. Prahova.
50. Sicio (carton asfaltat si prod. chimice) Bucuresti.
51. Ideal, Armand Gabai (cart. asf.) Bucuresti.
52. Berceni, S. A. R. (carton celulozic si asfaltat) Teleajen, Prahova
53. Unic. - Ing. Vlaiculescu (cart. asf. si prod. ciment) Ploestiori, Prahova.
54. Bitumen (asf. si cart. asfaltat) Turda, Oprisani,
55. Microcarbon, (carton asf.) Ploiesti.
56. Ion Valter (carton asf.) Bucuresti - Brasov.
ANEXA 7
LISTA
Intreprinderile de constructie
Denumirea intreprinderii /ADRESA
1. Ing. Emil Prager Bucuresti.
2. Intreprinderile generale tehnice, Ing. T. Eremia Bucuresti.
3. Intreprinderile Ing. A. Ioanovici Bucuresti.
4. Intreprinderile Ing. E. Calmanovici Bucuresti.
5. Edilitatea, S. A. Bucuresti.
6. Drumuri Moderne, S. A. Bucuresti.
7. Ing. Corneliu Nicolau Bucuresti. 8. Unirea, S. A. R. de Constructii Bucuresti.
9. Grupul Roman de Constructie de drumuri de Stat, prin componentii lui: Ing. Gh. Stoica Buc., E. Quinet, 7. Ing. A. Ionescu Buc., Tokio, Ing. M. Joja Buc., E. Quinet 7, Ing. I. Panteli Buc., Londra 31 Ing. Gh. Radulescu Buc., Uranus 14
10. Soc. Comunala pentru locuinte ieftine Bucuresti
11. Sonaco, S. A. Bucuresti
12. Bunescu Alexandru & Stan Dumitru Bucuresti
13. Cissa, Bucuresti
14. Santierele Generale Bucuresti
15. Goldenberg & Nacht Bucuresti
16. I.N.G.E.C.O , Intreprinderile generale de studii & constructii Bucuresti
17. Cir, S. A. R. Bucuresti
18. Societatea de drumuri Italo -Romana Bucuresti
19. Ing. Edgar Russu & Fratii Bucuresti
20. Intrepr. Danubiene de constructii Bucuresti [6]

Modul în care funcţiona C.I.C. era următorul : o anumită instituţie (Centrală, Minister, Regie Comercială de Stat) făcea o comandă Centralei pentru desfăşurarea unor anumite contrucţii. Interesant este că adesea, aceste cereri se făceau verbal, lucrările erau demarate imediat, în timp ce avansul întârzia, punând într-o situaţie proastă Centrala. O altă problemă era şi reţinerea de o şesime din valoarea lucrărilor executate drept garanţie, problemă care a fost semnalată de Centrală. Se spunea că măsura era ,,justificată în raport cu întreprinderile capitaliste, care nu aveau îngrădire la calculul preţurilor, decât doar acela a unei concurenţe”, în timp ce pentru întreprinderile de stat, care erau ,,fără beneficiu”, măsura era nejustificată [7].
Printre obiectivele imediate ale C.I.C. să spunem că ,,trebuie să dea în funcţiune până la 1 Decembrie 1948 contrucţiunile necesare mecanizării furnalelor la Hunedoara sau contrucţiunile pentru fabrica de cărămizi refractare la Turda” [8].
Caracteristicile C.I.C. au fost precizate de către directorul H. Pisam care îşi încheiea cele afirmate cu formula ,,Trăiască Prietenia Româno-Sovietică” [9]. Să nu uităm că la acea vreme ne aflam într-o Românie ,,republică populară” [10] care era într-un proces intens de sovietizare.

[1] ANIC, fond C.C. al P.C.R. – Secţia economică, dosar 4/1948, f. 1.
[2] Ibid., f. 2.
[3] Ibid., f. 4.
[4] Vezi şi articolul Centrale petroliere.
[5] Ibid., f. 5.
[6] Textul legii poate fi găsit pe http://www.dsclex.ro/legislatie/1948/mo48_133.htm.
[7] Ibid., f. 7.
[8] Ibid., f. 4.
[9] Ibid., f. 3.
[10] Proclamată la 30 decembrie 1947.

Sursa :
ANIC, fond C.C. al P.C.R. – Secţia economică, dosar 4/1948.

sâmbătă, 30 mai 2009

,,Muncitorul de tip nou'' la IM Capeni

În cele ce urmează ne propunem să prezentăm o scurtă evoluţie a unei întreprinderi miniere cu tradiţie, în regimul comunist, precum cea de la Căpeni şi să punem accent pe modul în care propaganda comunistă vedea ,,noul tip de muncitor” din cadrul întreprinderii.
Întreprinderea minieră Căpeni a fost repusă în funcţiune în luna ianuarie 1945. Era formată din 3 mine : Gheorghe Dózsa, Tudor Vladimirescu, Géza. Cărbunele extras era destinat în principal CFR-ului, Uzinelor Textile din Sf. Gheorghe şi pe plan local, micilor întreprinderi.
La 1 ianuarie 1950 preia numele de ,,Întreprinderea carboniferă de stat Căpeni”[1], devenind o întreprindere republicană, subordonată Direcţiei generale ,,Carbonifera” Bucureşti. Din cadrul întreprinderii formate aveau să facă parte mai multe mine şi cariere de lignit : mina Tudor Vladimirescu (1950-9), 7 Noiembrie (fosta Geza, 1950-1965), Samu (1950-9), Samu II (1956), cariera Vârghiş (,,prima carieră de lignit din zonă”, 1954-1972), mina Vârghiş I (1958), Vârghiş II (1954), cariera Racoş (1968), mina Baraolt (1969)[2]. La 12 septembrie 1962 se construise o fabrică de brichete, care valorifică superioră lignitul [3].
Produsele oferite de IM Căpeni erau lignit praf, lignit bulgări, brichete din lignit. Printre consumatorii principali menţionăm : CFR, Termocentrala Doiceşti, Işalniţa, Complexul de prelucrare a lemnului Gălăuţaş, Centrala electrică Oradea [4]. Cu alte cuvinte, principala întrebuinţare a lignitului şi a brichetelor din lignit era cea de combunstibil.
Întreprinderea a devenit rentabilă în anul 1966, până atunci preţul de cost fiind mai ridicat faţă de cel de vânzare, lucru posibil pentru că : ,,În socialism preţul – ca parte integrantă a politicii economice – se stabileşte de stat” [5]. De altfel, perioada de până în 1966 a fost caracterizată de ,,pierderi planificate, acestea fiind suportate din bugetul statului” [6].
La capitolul ,,Realizări în domeniul protecţiei muncii”, înregistrăm modificări pozitive notabile, toate acestea fiind însă folosite de propaganda regimului, pentru a arăta ,,superioritatea regimului socialist”, cum se întâmplă şi prin afirmaţia : ,,Se creează profilul muncitorului de tip nou, muncitorul secolului XX” [7]. Dar ţelul regimului era cu mult mai mare : formarea omului nou. Oricum, anumite schimbări s-au produs chiar dacă au fost mistificate de propaganda comunistă (împletirea realului cu imaginarul, a adevărului cu falsul pentru a servi regimului erau de altfel caracteristice şi vizibile în toate domeniile).
Să continuăm explicarea termenului introdus de propaganda comunistă. Pentru ,,muncitorul de tip nou” din IM Căpeni era caracteristică evoluţia de la ,,ţăran-miner” la ,,miner-ţăran” care era explicată în felul următor : ,,În trecut, ţăranul-miner lucra vara exclusiv la cultivarea pămîntului şi numai toamna se angaja la mină. Minerul-ţăran, pe lîngă meseria de bază de miner pe care o exercită permanent, mai are şi o mică gospodărie agricolă” [8].
,,Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii”, ,,întrecerile socialiste”, ,,mişcarea de inovaţii”, toate îşi aveau rolul lor bine stabilit la IM Căpeni, în viziunea propagandei. Astfel, în 1959 IM Căpeni era întreprindere fruntaşă în ramura minieră (să nu uităm că la momentul respectiv funcţiona în pierdere!), iar în anul 1970 a primit drapelul de întreprindere fruntaşă pe judeţul Covasna [9]. Muncitorii evidenţiaţi în cadrul ,,întrecerilor socialiste” apăreau pe panoul de onoare al întreprinderii şi primeau o insignă. În ceea ce priveşte inovaţiile, consacrarea unui spaţiu important în propagandă era justificată de nevoia de a arăta preocuparea muncitorului de rând şi nu numai, pentru îmbunătăţirea producţiei, creşterea productivităţii şi alte asemenea, care puteau servi mai departe ca model ori pentru a arăta solidaritatea oamenilor pentru ţelurile fixate de regim. Astfel, între 1955 şi 1971 au fost consemnate graţie a 558 de inovatori, 627 de inovaţii dintre care doar 393 au fost aplicate [10].
În regimul comunist ,,muncitorul de tip nou” sau mai bine zis viziunea propagandei despre muncitor, a fost caracteristică în întreaga economie, după cum dorinţa cea mai mare a partidului-unic pentru întreaga ţară era formarea ,,omului nou”.

[1] Kisgyorgy Zoltan, Vajda Lajos, Mina Căpeni 1872-1972, Sf. Gheorghe, 1972, p. 137.
[2] Ibid., p. 146-155.
[3] Ibid., p. 182.
[4] Ibid., p. 197.
[5] Ibid.
[6] Ibid.
[7] Ibid., p. 198.
[8] Ibid., p. 201.
[9] Ibid., p. 189.
[10] Ibid., p. 195.

Bibliografie
Zoltán, Kisgyörgy, Lajos, Vajda, Mina Căpeni 1872-1972, Sf. Gheorghe, 1972.

Impartirea administrativ-teritoriala

Constituţia RPR 13 apr 1948
13 aprilie 1948 Constituţia
,,Art. 75. - Teritoriul Republicii Populare Romane se imparte din punct de vedere administrativ, in: comune, plasi, judete si regiuni. Prin lege se pot aduce modificari acestor impartiri”.
Legea nr. 5 la 6 septembrie 1950 BO nr. 77 din 8 septembrie 1950
Desfiinţarea a 58 de judeţe, 424 plăşi şi 6276 de comune rurale şi urbane
Înfiinţarea a 28 de regiuni cu 177 raioane, 148 de oraşe şi 4052 de comune
Cele 28 de regiuni erau : Bucureşti, Ialomiţa, Constanţa, Galaţi, Teleorman, Argeş, Prahova, Buzău, Vâlcea, Dolj, Putna, Bârlad, Bacău, Iaşi, Botoşani, Suceava, Rodna, Baia Mare, Bihor, Cluj, Mureş, Sibiu, Stalin, Arad, Hunedoara, Timişoara, Severin, Gorj.


Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:RPRhartaadminitial.svg, 30-05-2009.

Constituţia RPR 24 sep 1952
,,Art. 18. - Republica Populara Romana are urmatoarea impartire administrativ-teritoriala : Regiunile : Arad, Bacau, Baia Mare, Barlad, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Hunedoara, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Stalin, Suceava, Timisoara, Regiunea Autonoma Maghiara”.
Prin comasare, numărul de regiuni a fost redus la 18 şi, pentru prima dată după unire, a fost creată o entitate administrativă pe criterii etnice, Regiunea Autonomă Maghiară.


Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Regiunile_Romaniei_1953.png, 30-05-2009.

Decret nr. 12 din luna ianuarie 1956 cu privire la modificarea Legii nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ- economică a teritoriului RPR. Buletinul Oficial al R.P.R., nr. 1, 10. ianuarie 1956.
O etapă intermediară prin care s-au desfiinţat regiunile Arad şi Bârlad, rămânând doar 16 regiuni : Bacau, Baia Mare, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Hunedoara, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Stalin, Suceava, Timisoara, Regiunea Autonoma Maghiara.
Regiunile R.P.R. începând cu luna ianuarie 1956.
Numărul Regiunea Suprafaţa (km2) Reşedinţa Raioane
1 Piteşti 15800 Piteşti 14
2 Ploieşti 13100 Ploieşti 12
3 Craiova 20300 Craiova 20
4 Bucureşti 19250 Bucureşti 19
5 Hunedoara 11000 Deva 8
6 Timişoara 21800 Timişoara 16
7 Oradea 12450 Oradea 11
8 Baia Mare 10500 Baia Mare 9
9 Stalin 12450 Stalin 8
10 Cluj 18000 Cluj 14
11 Suceava 13750 Suceava 12
12 R.A.M.[1] 13500 Târgu Mureş 10
13 Iaşi 11100 Iaşi 10
14 Bacău 13400 Bacău 10
15 Constanţa 16300 Constanţa 7
16 Galaţi 14800 Galaţi 12
237502 km2, 171 oraşe (35 de subordonare regională, 19 reşedinţe), 192 raioane, 6248 comune[2]
Noua împărţire administrativ-economică a teritoriului R.P.R. se numeşte raionare. Teritoriul R.P.R. cuprinde regiune, raioane, oraşe, comune.
Reorganizarea teritorial-administrativă 1960
Etapa finală, cu redistribuiri de teritorii şi redenumiri de regiuni. Entitatea administrativă maghiară a fost redenumită Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, modificându-i-se, totodată, şi teritoriul. Regiunea Banat a fost înfiinţată prin Legea nr. 3 / 27 decembrie 1960 pentru îmbunătăţirea împărţirii administrative a teritoriului R.P.R., cuprinzând spaţiul fostei regiuni Timişoara, dar şi teritorii din fosta regiune Arad. Cele 16 regiuni erau : Maramureş, Crişana, Banat, Hunedoara, Oltenia, Braşov, Argeş, Bucureşti, Mureş-Autonomă Maghiară, Cluj, Suceava, Iaşi, Bacău, Galaţi, Dobrogea, Ploieşti. Un statut aparte aveau oraşele Bucureşti şi Constanţa.

Decretul 799 din 18 decembrie 1964 – schimbări de nume ale unor localităţi


Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:RPRhartaadm.svg, 30-05-2009.

Este interesant de remarcat că deşi RPR a fost proclamată la 30 decembrie 1947, vechea împărţire administrativă ce cuprindea 58 de judeţe (rămase ţării după cel de-al doilea război mondial), nu a fost abrogată decât la 6 septembrie 1950. Tot aproximativ trei ani au fost necesari şi pentru înlocuirea organizării ţării (devenită RSR, la 21 august 1965) pe regiunii cu cea pe judeţe (39 de asemenea unităţi administrative, alături de Bucureşti).
Legea nr. 2 / 16 februarie 1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste Romania
Desfiinţarea regiunilor şi raioanelor.
Înfiinţarea judeţelor.
Prin aceeaşi Lege nr. 2 au fost schimbate unele nume de localităţi, în timp ce numeroase altele au dispărut, operându-se, pe cale administrativă, numeroase comasări.
Alte modificări administrativ-teritoriale : 19 decembrie 1968, 1 august 1979, 23 ianuarie 1981.

1968
Judeţe – 39 şi 1 oraş cu regim de judeţ (Bucureşti)
Oraşe – 189
Comune – 2.706 (144 suburbane)
Sate – 13.149
1981
Judeţe – 40 şi 1 oraş asimilat judeţului
Oraşe – 236 (din care 56 municipii)
Comune – 2.705 (din care 135 suburbane)
Sate – 13.124 [3]

[1] Regiunea Autonomă Maghiară.
[2] Mihail Haşeganu (coord.), Geografia economică a R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 315.
[3] http://www.romanialibera.ro/a129846/cum-va-arata-harta-romaniei.html, 30-05-2009.

Bibliografie
Haşeganu, Mihail (coord.), Geografia economică a R.P.R., Bucureşti, 1957.
http://www.romanialibera.ro/a129846/cum-va-arata-harta-romaniei.html, 30-05-2009.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunile_Republicii_Populare_Rom%C3%A2ne, 30-05-2009.

Termocentrala Sangeorgiul de Padure

,,COMITETUL DE PARTID REGIONAL AL
REGIUNII AUTONOMĂ MAGHIARĂ
SECŢIA PROPAGANDĂ ŞI AGITAŢIE

Către
DIRECŢIA TREBURILOR A CC AL PMR
B_U_C_U_R_E_Ş_T_I

Muncitorii, tehncicienii şi inginerii termocentralei dela
Fântânele se pregătesc să sărbătorească punerea în funcţie a prime-
lor turbine, care vor da energie-electrică patriei noastre.
În acest sens Biroul Com. Regional de Partid Regiunei Au-
tonomă Maghiare pe baza propunerilor muncitorilor cerem aprobarea
ca termocentrala să poarte unul din numele ce propunem mai jos :
Termocentrala ” Înfrăţirea ” dela Sângeorgiul de Pădure
” ” Scânteia ” ”
” ” Steaua Roşie” ”
Trg. Mureş la 1 aprilie 1954”[1].

,, COMITETUL CENTRAL
AL
PARTIDULUI MUNCITOR ROMÂN
Nr. 193 1954

Cu privire la denumirea termocentralei dela Sîngeorgiul de Pădure
Se aprobă propunerea muncitorilor, inginerilor şi tehnicie-
nilor termocentralei dela Fîntînele, ca această termocentrală să
poarte denumirea de Termocentrala ” Steaua Roşie” dela Sîngeorgiul
de Pădure.
[...]
17 aprilie 1954”[2].

[1] ANIC, fond C.C. al P.C.R. – Secţia economică, dosar 22/1954, f. 2.
[2] ANIC, fond C.C. al P.C.R. – Secţia economică, dosar 22/1954, f. 3.

Sursă inedită :
ANIC, fond C.C. al P.C.R. – Secţia economică, dosar 22/1954.

marți, 26 mai 2009

Industrializarea judetului Prahova

Ploieşti
Î. ,,Feroemail”
Î. ,,Flacăra”
Î. de textile ,,Dorobanţul”
Î. de sticlă
Î. de utilaj pet. şi minier ,,1 Mai”
Î.de utilaj chimic (IUC)
Termocentrală
Rafinărie
Î. de detergenţi (Fca de produse petrochimice ,,Dero”)
Institutul de cercet. pt. ing. teh. şi proiectare rafinării (1950)
Institutul de petrol şi gaze (1967)
Combinatul petrochimic
Buşteni
Termocentrală
Î. de hârtie
Teleajen
Termocentrală
Î. de reparat utilaj petrolier
Rafinărie
Floreşti
Î. de anvelope ,,Victorie”
Vălenii de Munte
Î. de mătase
Urlaţi
Filatura de bumbac
Brazi
Combinatul petrochimic
Termocentrală (Centrală de termoficare)
Rafinărie
Slănic
Î. ,,Slănic”
Plopeni
Î. mecanică
Câmpina
Î. de reparaţii auto
Î. mecanică ,,Neptun”
Î. de piese turnate
Instit. de cercet. şi proiectări petrol şi gaze (1950)
Instit. de cercet. şi proiectări foraj-extracţie
Rafinărie
Paltinu
Hidrocentrală
Valea Călugărească
Combinatul de îngrăşăminte ch ,,Valea Călugărească”
Instit. de cercet. pt. viticultură şi vinificaţie (ICVV) (1967)
Mizil
Filatura de lână
Î. de mobilă ,,Relaxa”
Comarnic
Î. de ciment ,,Vulturul”
Păuleşti
Î. de textile (Ţesătoria de in ,,Intex”)
Bucov
Î. ,,1 Mai”
Azuga
Î. de sticlă
Î. de postav
Berceni
Î. de materiale izolatoare
Boldeşti-Scăeni
Î. de cartoane şi confecţii
Î. de geamuri
Poiana Câmpina
Î. de reparaţii pt. tractoare şi motoare grele
Sinaia
Î. de mecanică fină
Hidrocentrală
Fca de preparate şi prod. din carne
Secţie a Î. ,,Vulturul” prod. refr.
Breaza
Fca mecanică de precizie

Bibliografie
Apostol, Gheorghe P., Gheorghe, Bobocea, Judeţele României Socialiste, Bucureşti, 1969.
Atineu, Adrian, Aftene, Mariana, Judeţele patriei. Prahova. Monografie, Bucureşti, 1979.
Cucu, Vasile, Ştefan, Marian, Atlasul judeţelor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1978.
Daicoviciu, Constantin, Opresco, Georges, Roumanie, Bucureşti, 1958.
Haşeganu, Mihail, (coord.), Geografia economică a R.P.R., Bucureşti, 1957.
Herbst-Rădoi, Atena, Geografia economică a Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1969.

luni, 25 mai 2009

Unităţile industriale din judeţul Suceava

1950 Întreprinderea forestieră de exploatare şi transport Suceava
1957 Filatura de in şi de cânepa Fălticeni
1962 Combinatul de celuloză şi hârtie Suceava
1962 Întreprinderea de prelucrare a lemnului Rădăuţi
1963 Întreprinderea mecanică Suceava
1963 Combinatul pentru industrializare a lemnului Suceava
1966 Întreprinderea de reparaţii auto Suceava
1969 Combinatul minier ,,Suceava” Gura Humorului
1969 Întreprinderea de tricotaje ,,Zimbrul"
1969 Întreprinderea de utilaje şi piese de schimb Suceava
1972 Fabrică de conserve de carne Şcheia
***
Fabrica de zahăr Ripiceni
Întreprinderea de proiectări şi exploatări geologice ,,Suceava” Câmpulung Moldovenesc
Trustul staţiunilor pentru mecanizarea agriculturii
Suceava
Întreprinderea de industrializare a cărnii Suceava
Întreprinderea de industrializare a laptelui Suceava
Întreprinderea de spirt, bere şi amidon Rădăuţi
Fabrica de spirt Rădăuţi
Fabrica de bere Suceava
Fabrica de bere Solca
Atelier de amidon
Uzina pentru construcţii şi reparaţii utilaje şi piese de schimb (UCRUPS) Vatra Dornei
Fabrica de lapte praf ,,Rarăul" Câmpulung Moldovenesc
Întreprinderea minieră Tarniţa
Întreprinderea minieră Vatra Dornei
Abatorul Burdujeni
Fabrica de zahăr Iţcani
Exploatarea minieră Leşu Ursului
Exploatarea minieră Fundu Moldovei
Fabrica de mobilă Cîmpulung Moldovenesc
Fabrica de încălţăminte ,, Montana"
Cîmpulung Moldovenesc
Fabrica de amidon, glucoză şi dextrină
Fălticeni
Fabrica de prelucrare a laptelui Gura Humorului
Fabrica de celofibră tip bumbac şi fire celulozoice Suceava
Filatura de bumbac Câmpulung Moldovenesc
Filatura de bumbac Gura Humorului
Fabrica de încălţăminte ,, Străduinţa"
Suceava
Întreprinderea de tricotaje ,, Bucovina"
Rădăuţi
Fabrica de cherestea Cacica – IFET Suceava
Fabrica de cherestea Falcău
Fabrica de cherestea Vatra Dornei
Fabrica de cherestea Vatra Moldoviţei
Fabrica de cherestea Putna
Fabrica de cherestea Iacobeni
Fabrica de cherestea Fălticeni
Fabrica de cherestea Suceviţa
Fabrica de cherestea Vama
Fabrica de cherestea Frasin
Fabrica de cherestea Rădăuţi
Fabrica de cherestea Gura Humorului
Fabrica de cherestea Câmpulung
Fabrica de mucava ,, Molidul" Molid
Fabrica de plăci aglomerate Fălticeni
Exploatarea forestieră Râşca
Exploatarea forestieră Suceviţa
Exploatarea forestieră Dolhasca
Exploatarea forestieră Ulma
Exploatarea forestieră Brodina
Exploatarea forestieră Dorna Candrenilor
Exploatarea forestieră Broşteni
Exploatarea forestieră Moldoviţa
Exploatarea forestieră Putna
Exploatarea forestieră Izvoarele Sucevei
Exploatarea forestieră Pojorîta
Carieră Solca
Carieră Cîmpulung Moldovenesc
Carieră Pojorîta
Carieră Păltinoasa
Carieră Iacobeni
Fabrica de sticlă menaj Fălticeni
Exploatarea minieră Cacica
Exploatarea minieră Călimani
Exploatarea minieră Gura Haitii
Întreprinderea chimică Fălticeni
Exploatarea minieră Broşteni
Exploatarea minieră Ostra
Exploatarea minieră Ciocăneşti
Exploatarea minieră Şaru Dornei
Exploatarea minieră Iacobeni
Exploatarea minieră Neagra Şarului
Exploatarea minieră Dorna Candrenilor
Exploatarea minieră Poiana Stampei
Uzina de preparare a minereurilor Fundu Moldovei
Uzina de preparare a minereurilor Iacobeni
Uzina de prelucrare a baritinei Tarniţa
Întreprinderea mecanică Suceava
Fabrica de frigorifere Suceava
Termocentrală Poiana Stampei
Termocentrală Rădăuţi
Termocentrală Suceava
Termocentrală Leşu Ursului
Termocentrală Fălticeni
Termocentrală Vatra Dornei

Bibliografie

Apostol, Gheorghe P., Gheorghe, Bobocea, Judeţele României Socialiste, Bucureşti, 1969.
Cucu, Vasile, Ştefan, Marian, Atlasul judeţelor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1978.
Daicoviciu, Constantin, Opresco, Georges, Roumanie, Bucureşti, 1958.
Haşeganu, Mihail, (coord.), Geografia economică a R.P.R., Bucureşti, 1957.
Herbst-Rădoi, Atena, Geografia economică a Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1969.
Ostafi, Gheorghe, Gabor, Vasile, Toma, Alexandru, Judeţele patriei. Suceava. Monografie, Bucureşti, 1980.

Industrializarea judeţului Bihor

În 1957 agricultura era ,,domeniul principal de activitate” bihorean[1]. În 1969 se putea vorbi de o ,,dezvoltare impetuoasă” a judeţului Bihor, care avea la acea dată o ,,economie industrial-agrară în continuă dezvoltare”[2].
Oradea
,,reşedinţă regională, oraşul care concentrează cea mai mare parte a industriei din regiune”[3].
Întreprinderea de maşini-unelte ,,Înfrăţirea”
1945 ateliere mici (lăcătuşerie, rulouri, sobe etc.) formează ,,Phoebus”, alături de forjă pt. unelte agricole, fcă de cântare
6 iunie 1948 ,,Înfrăţirea”
maşini-unelte : maşini de frezat pt. sculărie, maşini de rabotat cu cuţit mobil, maşini de filetat interior, maşini de găurit cu coloană şi radial, maşini-unelte pt. forjare şi presare, ciocane de forjă.
secţie la Beiuş, export 50ţ
Întreprinderea chimică ,,Sinteza”
Unităţi chimice în Oradea înainte de naţ
1905 ,,Aurora”
1928 ,,Clotild”
Fcă de vopsele
1922 ,,Vesta”
1940 ,,Zankl”
1940 ,,Esta-Sun”
1969 comasare în Întreprinderea chimică ,,Sinteza”
Naţ Fabrică de lacuri şi vopsele ,,Transilvania”, fcă de prod ch ,,Sinteza”
1966-1969, 1970-1975, 1976-1978, 1980 investiţii
Lacuri, vopsele, pigmenţi anorganici
Export 15ţ
Întreprinderea de alumină
1962-1965
Alumină calcinată
Pentaoxid de vanadiu pt. ind. ch. şi siderurgică
Şlem roşu (reziduu) pt. Întreprinderea chimică ,,Sinteza”
1962-1965 investiţii
,,unica de acest gen din România”[4]
Combinatul de prelucrare a lemnului
1973
Are în subordine :
1967-1969 Fabrica de mobilă ,,Alfa”
Fca de mobilă str. Vrancei, Griviţei (Oradea),
1970-1972 Fca de mobilă Beiuş
1975-1976 secţia de mobilă Tileagd
1974-1976 secţia de uşi, ferestre şi mobilă din Oraşul dr. Petru Groza
Mobilă, uşi, ferestre
Întreprinderea de materiale de construcţii
1971 secţia betoane grele
1972 secţia beton celular autoclavizat
1977 secţia de betoane grele
Prefabricate din beton armat
Întreprinderea de accesorii pentru mijloace de transport
1 apr 1951
Articole de larg consum : sobe de încălzit, maşini de gătit, broaşte îngropate, nasturi metalici, ace de siguranţă, bricege, lacăte, lanţuri de siguranţă, amblalaje pentru vopsele, articole de menaj, unelte pentru zidari, paturi metalice etc.
1968 a început constr noii întrep
Accesorii metalice pentru material rulant, camioane, autoturisme şi nave, echipament metalic pentru binale şi piese turnate neferoase
Întreprinderea comunală ,,12 octombrie” Oradea
Februarie 1950
Întreprinderea ,,Solidaritatea”
1923 Fca de ghete ,,Carmen”
1932 subsecţia ,,Primus” încăţ pt femei
11 iunie 1948 ,,Solidaritatea”
1957, 1960, 1964, 1969, 1970, 1975, 1977 investiţii
Încălţăminte cu feţe de piele pentru femei şi copii
Întreprinderea de confecţii ,,Mioriţa”
1959 ca unit de stat desprinsă din coop ,,Cootex”
Costume bărbăteşti, din lână şi tip lână, paltoane, pardesie, sacouri, pantaloni
Fabrica de boia de ardei
Fabrica de spirt şi drojdie
Întreprinderea de transporturi auto ,,Bihor”
Întreprinderea ,,Electrocentrale”
Întreprinderea de industrializare a sfeclei de zahăr - 1966
Întreprinderea de accesorii pentru mijloacele de transport
Fabrica de ulei ,,Interindustrial”
Fabrica de spirt ,,Victoria”
Întreprinderea mecanică
Ţesătoria de bumbac
Fabrica de băuturi alcoolice
Întreprinderea de încălţăminte ,,Arta”
Fabrică de dantelă şi panglici
Fabrică de ulei vegetal
Moară
Fabrica de conserve şi zarzavaturi
Fabrică de bere
Întreprinderea ,,Drum nou”
Întreprinderea de echipament pentru binale
Întreprinderea forestieră
Întreprinderea de sere
Trustul de construcţii industriale
1963
Subordon. MCI
Constr ind, agr
În Bh, SM, Baia Mare
Şantier al Întrerpinderii de construcţii-montaj Cluj-Napoca
Trustul de construcţii locale
1950
Subordon Consiliului popular al judeţului Bihor
Socio-cult, locuinţe, tehnico-edilitare
Întreprinderea judeţeană de gospodărie comunală şi locativă Bihor
tehnico-edilitare, prestări servicii în construcţii
monografie 1978
uzina electrică, de apă, canalizare, salubritate, fabrică de gheaţă, ştrand, baia
comunală
Întreprinderea de mase plastice ,,Viitorul”
Fire sintetice
Întreprinderea ,,Vinexport”
Întreprinderea poligrafică ,,Crişana”
Termocentrala
Valea lui Mihai
Fabrica de conserve şi zarzavaturi ,,Arovit”
Voivozi
Întreprinderea minieră
Beiuş
Fabrica de mobilă
Fabrica de maşini-unelte (secţie a Întreprinderii ,,Înfrăţirea”)
Fabrică de spirt
Fabrica de cherestea
Cooperativa ,,Arta”
Întreprinderea forestieră
Lunca Vaşcăului
Întreprinderea forestieră
Tileagd
Fabrica de cherestea
Pădurea Neagră
Fabrica de sticlă
Marghita
Întreprinderea de confecţii
Întreprinderea de încălţăminte ,,Bihoreana”
Întreprinderea de piese de schimb
Cooperativa ,,Record” (UJCM)
Dobreşti
Întreprinderea minieră
Staţie de prelucrare a bauxitei
Suplacu de Barcău
Rafinăria de petrol ,,Crişana”
Vaşcău
Întreprinderea de prelucrare a marmurei
Dr. Petru Groza
Întreprinderea mecanică
Utilaje de ridicat şi transportat la sol,
Secţia de uşi, ferestre, mobilă
Secţia de tricotaje a Întreprinderea de confecţii ,,Mioriţa” Oradea
Secţia de ambalare a Întreprinderea chimică ,,Sinteza” Oradea
Întreprinderea minieră
Salonta
Fabrica de piese de schimb auto
Ţesătoria de bumbac
Fabrica de salam de Sibiu
Moara
Fabrica de de conserve - abatoare, frigorifere
Termocentrala
Palota
Topitorie de cânepă
Ceica
Secţia Întreprinderii de încălţăminte ,,Arta” Oradea
Săcueni
Secţia Întreprinderii ,,Bihoreana” Marghita
Aleşd
Întreprinderea ,,Refractar”
1866 fcă de var
1900 cărămizi pt. zidărie, ţigle, cahle de teracotă
1922 cărămizi refractare
1968-1969, 1973-1975 investiţii
cărămizi refractare,silico-aluminoase, plăci termoizolatoare, maselotiere termoizolante externe, prafuri de turnare, mortar refractar
Combinatul de lianţi şi azbociment (materiale de construcţii)
1971 Trim 2 prima linie tehnologică
1972 trim 1 prima linie de var
1973 trim 1 a doua linie
1974 trim 1 2 linii de azbociment
Ciment, var, plăci de azbociment
Hidrocentrala

[1] Mihail Haşeganu (coord.), Geografia economică a R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 408, 412.
[2] Gheorghe P. Apostol, Bobocea Gheorghe, Judeţele României Socialiste, Bucureşti, 1969, p. 103-104.
[3] Mihail Haşeganu (coord.), Geografia economică a R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 412.
[4] Gheorghe P. Apostol, Bobocea Gheorghe, Judeţele României Socialiste, Bucureşti, 1969, p. 103.

Bibliografie
Apostol, Gheorghe P., Gheorghe, Bobocea, Judeţele României Socialiste, Bucureşti, 1969.
Blaj, Gh., Szanto, Şt., Chira, I., Judeţele patriei. Bihor. Monografie, Bucureşti, 1979.
Cucu, Vasile, Ştefan, Marian, Atlasul judeţelor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1978.
Daicoviciu, Constantin, Opresco, Georges, Roumanie, Bucureşti, 1958.
Haşeganu, Mihail, (coord.), Geografia economică a R.P.R., Bucureşti, 1957.
Herbst-Rădoi, Atena, Geografia economică a Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1969.
Gabriel Moisa, Industrializarea în Oradea 1945-1990. Studiu de caz, în Maria Mureşan (coord.), Procesul de integrare a României în economia europeană, Bucureşti, 2008, p.375-387.

luni, 18 mai 2009

Vorbe, lozinci şi iniţiative, epitete şi expresii

,,Cincinalul înainte de termen”.
,,Schimburile de mărfuri dintre oraş şi sat, chezăşie a bunei stări”[1].
,,În cursul planului cincinal, analfabetismul va fi complet lichidat”.
Nume de anchete în industria petrolului
,,Am dat Republicii mai mult petrol, folosind înaintatele metode sovietice”.
,,Tovarăşe, cum îţi îngrijeşti utilajul”.
Lozinci la Conferinţei petrolului din 1950
,,Nici o sondă fără program, nici o sondă sub program”.
,,Cea mai ieftină tonă de ţiţei, cel mai ieftin metru forat”[2].
Lozinci pe pancarte cu acelaşi prilej
,,Ce ai făcut pentru îndeplinirea planului?”
,,Ce ai făcut ca tovarăşul din echipa unde lucrezi să nu mai lipsească dela serviciu?”[3].
,,Cu faţa spre producţie!” (,,chemarea” PCR, septembrie 1947)
,,În Republica Populară Română munca este o datorie şi o chestiune de onoare pentru fiecare cetăţean capabil de muncă, după principiul «cine nu munceşte, nu mănâncă». În Republica Populară Română se înfăptuieşte tot mai larg principiul socialismului : «De la fiecare dupa capacităţile sale, fiecăruia dupa munca sa»”[4].
,,Să îndeplinim cincinalul în 4 ani”[5].

[1] ANIC, fond CC al PCR - Secţia economică, dosar 20/1950, f. 68.
[2] ANIC, fond CC al PCR - Secţia economică, dosar 31/1950, f. 6.
[3] ANIC, fond CC al PCR - Secţia economică, dosar 31/1950, f. 8.
[4] Constituţia din 24 septembrie 1952, art. 15.
[5] ANIC, Inventar nr. 2359/ Fond C.C. al P.C.R. – Secţia economică, vol. 1.

Subramurile industriei lemnului

Subramurile industriei lemnului

În primul rând să amintim ramurile industriale adoptate de Comitetul de Stat al Planificării şi de Direcţia Generală de Statistică de pe lângă Consiliul de Miniştri.
Industria energiei electrice şi termice
Industria combustibilului
Industria metalurgiei feroase
Industria metalurgiei neferoase
Industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor
Industria chimică
Industria extractivă a minereurilor nemetalifere şi industria produselor de substanţe abrazive
Industria materialelor de construcţii
Industria de exploatare şi prelucrare a lemnului
Industria celulozei şi hârtiei
Industria sticlei, porţelanului şi faianţei
Industria textilă, confecţiilor, pielăriei, blănăriei şi încălţămintei
Industria alimentară, industria săpunurilor şi cosmeticelor
Industria poligrafică
Alte ramuri ale industriei

Industria de exploatare şi prelucrare a lemnului are două subramuri : exploatări forestiere şi industria de prelucrare a lemnului.
Industria de prelucrare a lemnului are şi ea, următoarele subramuri :
Industria de cherestea
Industria de placaj, panel, furnir estetic
Industria de plăci aglomerate din particule de lemn
Industria mobilei
Industria chibriturilor
Industria uşilor şi ferestrelor
Industria articolelor sportive
Industria ambalajelor din lemn

Bibliografie
Mânecan, V. N., Conducerea, organizarea şi planificarea producţiei în industria de prelucrare a lemnului, Bucureşti, 1970.

sâmbătă, 16 mai 2009

Industria lemnului reflectată prin intermediul heraldicii

,,Stema Republicii Socialiste România reprezintă munţi împăduriţi […]” sunt primele rânduri din descrierea stemei ţării noastre, corespunzătoare perioadei 1965-1989. În anul 1972, printr-un decret erau aprobate stemele pentru judeţele şi municipiile RSR. Dacă lemnul ca resursă naturală a ţării noastre era atât de important încât a fost precizat în stema ţării (prin pădurile ce acopereau munţii), atunci ne-am propus să vedem în ce măsură această importanţă s-a reflectat şi în stemele noi adoptate.
În cele ce urmează prezentăm stemele judeţelor şi municipiilor din RSR, în care apar elemente (mobile, cu sens heraldic) în legătură cu industria lemnului : de la prezenţa acestei resurse naturale, care este lemnul, şi până la prelucrarea sa. Prezentăm stema judeţului/municipiului, însoţită de o blazonare doar a partiţiunii scutului care prezintă un element aparţinând industriei lemnului, alături de o explicaţie.

Judeţul Alba
,,[...] în senestra tăiat : sus, în câmp de argint, un brad verde tăiat, între un spic de grâu de aur şi un strugure de asemenea de aur cu frunza verde [...]”.
Bradul – prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Judeţul Bacău
,,[...] jos, în câmp albastru, un munte de sare de argint ieşind din vârful scutului şi încărcat în partea de jos cu o ghirlandă de frunze de stejar verde [...]”.
Ghirlanda de stejar – semnificaţie istorică (stejarul din Borzeşti), prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Judeţul Bihor
,,[...] în al doilea cartier în câmp roşu, trei brazi verzi tăiaţi şi alăturaţi [...]”.
Brazii – prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Judeţul Bistriţa-Năsăud
,,[...] în al treilea cartier, în câmp albastru un brad de aur peste al cărui trunchi broşează, încercuindu-i rădăcina, o roată dinţată neagră [...]”*.
* al patrulea cartier prezintă importanţa cinegetică a pădurii, momentan, în afara interesului nostru.
Al treilea cartier face o referire la industria de prelucrare a lemnului : bradul reprezintă lemnul, iar roata dinţată prezenţa industriei.
Judeţul Buzău
,,[...] jos, în câmp de aur, un stejar verde cu trunchiul în culoare naturală pe o terasă verde [...]”.
Stejarul – prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Judeţul Covasna
,,[...] jos, în câmp roşu un brad ieşind din vârful scutului şu însoţit de un fierăstrău circular şi de o roată dinţată, toate de aur [...]”.
Cele trei mobile simbolizează prezenţa industriei de prelucrare a lemnului.
Judeţul Harghita
,,[...] în al patrulea cartier, în câmp albastru, un izvor de apă gazoasă de argint în formă de vârf răsturnat, însoţit pe laturi de doi brazi tăiaţi de acelaşi metal [...]”.
Doi brazi - prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Judeţul Ilfov
,,[...] jos, în câmp verde un vârf albastru încărcat cu o ancoră de argint, câmpul verde încărcat în dextra cu o secure de luptă de aur, cu două tăişuri şi vârf de lance şi la senestra cu un stejar desrădăcinat din acelaşi metal [...]”.
Stejarul – din stema fostului judeţ Vlaşca, prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Judeţul Maramureş
,,[...] în al patrulea cartier, în câmp albastru, doi brazi de aur, primul mai înalt, pe o stâncă izolată neagră [...]”.
Doi brazi - prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Judeţul Mureş
,,[...] jos, în câmp de aur trei fascii undate albastre scoborâte sub un brad tăiat negru; în senestra, în câmp roşu, un stâlp dublu de înaltă tensiune de argint, însoţit dedesubt de o retortă de aur conturantă, înconjurată de o jumătate de ferăstrău circular de argint în partea de sus, unită cu o jumătate de roată dinţată albastră în partea de jos, retorta umplând în întregime golul format de aceste figuri [...]”.
Bradul - prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Ferăstrăul – prelucrarea lemnului.
Judeţul Suceava
,,[...] în senestra în câmp roşu, trei brazi de aur alăturaţi; jos, în câmp de aur două ciocane de miner negre încucişate, înconjurate de o jumătate de roată dinţată roşie la dextra, unită la senestra cu o jumătate de ferăstrău circular de argint [...]”.
Trei brazi - prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Ferăstrăul – prelucrarea lemnului.
Judeţul Teleorman
,,[...] jos, în câmp verde, două oi afrontate de argint şi un stejar desrădăcinat de aur, esenţa copacului fiind reprezentată simbolic prin trei frunze verzi de stejar, plasate în evantai, având două ghinde din acelaşi smalt, atârnând în jos [...]”.
Stejar - din stema fostului judeţ Vlaşca, prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Judeţul Vrancea
,,[...] în dextra, în câmp de argint, şapte brazi verzi, tăiaţi la rădăcină, aşezaţi 3, 2 şi 2 cei din al doilea şi al treilea rând, sub primii doi din primul rând [...]”.
Şapte brazi – legenda celor şapte fii ai Vrâncoiaiei, prezenţa lemnului ca resursă naturală.
Bacău
,,În câmp despicat aur şi roşu, în dextra o jumătate de roată dinţată ieşind din linia despărţitoare peste care broşează, în partea de jos, un capăt de buştean aşezat în bară şi desenat după regulile perspectivei, în senestra, un sul de hârtie, de asemenea în perspectivă, aşezat în bandă, desfăşurându-se curbat în sus, recăzând în afară şi închizând o fabrică cu un coş masiv ce iese din linia despărţitoare, totul în smalturi inversate faţă de smalturile câmpurile [...]”.
Buşteanul – industria de prelucrare a lemnului; sulul de hârtie – industria de hârtie şi celuloză.


Bibliografie
- pentru imagini : colecţie proprie de mărci poştale;
- pentru blazonare : Cernovodeanu, Dan, Mănescu, Ioan N., Noile steme ale judeţelor şi municipiilor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1974.

joi, 14 mai 2009

Industria de automobile

Listă cu unităţile industriale din industria de automobile :

Întreprinderea de autoturisme Piteşti-Colibaşi
Societatea mixtă OLTCIT Craiova
Întreprinderea de automobile ARO Câmpulung Muscel
Întreprinderea de autoturisme Timişoara
Întreprinderea de autocamioane Braşov
Întreprinderea ,,Autobuzul” Bucureşti
Întreprinderea mecanică Mârşa
Întreprinderea ,,Automecanica” Mediaş
Întreprinderea de piese auto Satu Mare
***
Preluarea licenţei autocamionului sovietic ZIS 150 de către Uzinele ,,Steagul Roşu” Braşov, care astfel produc autocamionul de patru tone SR 101 [1].
Întreprinderea de autoturisme Piteşti-Colibaşi
Autoturisme Dacia tip berlină, break, sport, autocamionete tip PICK-UP, cu obloane şi platformă.
Societatea mixtă OLTCIT Craiova
Autoturisme OLTCIT Special şi Club.
Întreprinderea de automobile ARO Câmpulung Muscel
,,Autoturisme de teren” ARO 10.1 şi 10.2 decapotabile, ARO 10.3 şi 10.4, cu caroserie închisă metalică, ARO 240, 241 şi 242, decapotabile, acoperite sau nu cu prelată, ARO 243 şi ARO 244, cu caroserie metalică.
Întreprinderea de autoturisme Timişoara
Autoturisme de foarte mic litraj (din 1 ianuarie 1985), cabluri de comandă pentru autovehicule şi piese de schimb auto.
Întreprinderea de autocamioane Braşov
Autocamioane şi autoşasiuri ROMAN, DAC, pe care se montează diferite suprastructuri. Se execută autocamioane care folosesc şasiul şi cabina autocamioanelor SR 131 şi SR 132, a căror fabricaţie a încetat.
Întreprinderea ,,Autobuzul” Bucureşti
Autobuze urbane şi rutiere, autoutilitare, autospeciale pe şasiu de camion, automobile ARO 320 C, remorci auto (5,1 t, 6,3 t şi 7 t), troliebuze.
Întreprinderea mecanică Mârşa
Autobasculante pe şasiu de autocamion, până la 19 t şi autobasculante grele (25, 50, 100 t).
Întreprinderea ,,Automecanica” Mediaş
Autoutilitare pe şasiu de autocamion, cisterne de combustibil, de produse alimentare şi de produse chimice, autofurgonete, autofrigorifice, autoizoterme, autocomunale, semiremorci.
Întreprinderea de piese auto Satu Mare
Autoateliere mobile şi camioane cu platformă basculabilă pentru agricultură.
***
Întreprinderile specializate în producerea de piese şi subansamble auto sunt : Întreprinderea de piese turnate şi pistoane auto Slatina, Întreprinderea de jenţi auto Drăgăşani, Întreprinderea de supape şi bolţuri Topoloveni, Întreprinderea de piese şi subansamble auto Scorniceşti (pompe de ulei, de apă şi de alimentare), Întreprinderea de subansamble şi piese pentru mijloace de transport Oradea, Întreprinderea de piese auto şi produse metalice Piteşti, Întreprinderea de accesorii şi piese de schimb Turdeana Turda, Întreprinderea de scule, dispozitive şi verificatoare auto Costeşti, Întreprinderea de piese auto Iaşi, Întreprinderea de maşini agregat şi subansamble auto Sfântu Gheorghe, Întreprinderea mecanică şi piese de schimb Oradea, Întreprinderea de radiatoare Braşov, Întreprinderea de piese auto Sibiu, Întreprinderea ,,Acumulatorul” Bucureşti, Întreprinderea ,,Sinterom” Cluj-Napoca (bujii), Întreprinderea de anvelope ,,Danubiana” Bucureşti, ,,Victoria” Floreşti, Zalău, Caracal, Turnu Severin, Întreprinderea de garnituri de frână şi etanşare Râmnicu Sărat, Întreprinderea de mecanică fină Sinaia (pompe de injecţie), Întreprinderea ,,Automecanica” Bucureşti [2].
***
,,Automobilul (STAS 6689/1-81) este un vehicul prevăzut cu un motor de propulsie, care circulă pe o cale rutieră prin mijloace proprii, având cel puţin 4 roţi care nu circulă pe şine, servind în mod obişnuit pentru : transportul persoanelor şi/sau bunurilor; tractarea vehiculelor utilizate pentru transport de persoane şi/sau bunuri; un serviciu special” [3].
Autoturismul (STAS 6689/1-81) – automobil, având cel 9 locuri, inclusiv cel al conducătorului, destinat transportului de persoane cu bagajele acestora şi/sau bunuri; poate tracta şi o remorcă.
Autobuzul (STAS 6689/1-81) – automobil, având mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului, destinat transportului de persoane cu bagajele acestora şi/sau bunuri; poate avea unul sau mai multe nivele şi poate tracta o remorcă. Autobuzele pot fi urbane, interurbane, speciale.
Microbuzul (STAS 6689/1-81) – autobuz cu un nivel, având cel mult 17 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului.
Autocamionul (STAS 6689/1-81) – autoturism pentru transportul de bunuri, prevăzut în spatele cabinei cu o platformă, cu sau fără obloane. Autocamioane platformă, basculante, autocisterne, autofurgonete.
Automobilele speciale sunt prevăzute cu instalaţii pentru efectuarea anumitor servicii : automobile pentru pompieri, automobile sanitare, automobile pentru lucrări de construcţii, automobile comunale, pentru prospecţiuni miniere, tehnice, pentru nevoi socio-culturale [4].
Combustibili
Benzina se livrează în următoarele tipuri : Premium I, Premium II, Regular, Normală, STAS 176-80 [5].
Motorina se livrează în următoarele tipuri : Roman, LD, -35, -25, -15, -10, -5, +5, STAS 240-80 [6].
Autoturismele Dacia 1300 şi derivatele sale erau realizate de Întreprinderea de autoturisme Piteşti, sub licenţa Renault, apărând sub marca IAP-DACIA. Gama de fabricaţie a autoturismului Dacia 1300 la nivelul anului 1977 se prezintă astfel:
- Autoturism ,,Berlină” – standard normal – cod 1300;
- Autoturism ,,Berlină” – lux – cod 1300 L;
- Autoturism ,,Berlină” – lux super – cod 1300 LS
- Autoturism ,,Break” – combi – cod 1300 Break-Combi
- Autocamionetă Dacia 1300 C
- Autofurgonetă Dacia 1300 F
- Autosanitară Dacia 1300 S [7].
Lubrifianţii recomandaţi pentru autoturismul Dacia 1300 erau cei de la ,,PECO”, Shell, Mobil-Oil, Castrol, Esso, din URSS şi CSR [8].

[1] Dorin Cristescu, Viorel Răducu, Automobilul. Funcţionare. Depanare, Bucureşti, 1986, p. 6.
[2] Ibid., p. 7.
[3] Ibid.
[4] Ibid., p. 8, 15.
[5] Ibid., p. 48.
[6] Ibid., p. 49.
[7] A. Brebenel, C. Mondiru, I. Fărcaşu, Autoturismul Dacia 1300, ed. a II-a, Bucureşti, 1978, p. 11.
[8] Ibid., p. 349.

Bibliografie
Cristescu, Dorin, Răducu, Viorel, Automobilul. Construcţie. Funcţionare. Depanare, Bucureşti, 1986.
Brebenel, A., Mondiru, C., Fărcaşu, I., Autoturismul Dacia 1300, ed. a II-a, Bucureşti, 1978.

miercuri, 13 mai 2009

Centrale petroliere

În anul 1948, după naţionalizarea întreprinderilor din 11 iunie, s-au înfiinţat două centrale petroliere, ,,Muntenia”, respectiv ,,Moldova”, care împreună cu Sovrompetrol, societatea mixtă româno-sovietică, reprezentau singurele societăţi care activau în industria petrolieră (produţie, prelucrare, transport). Centralele petroliere erau centrale industriale. Au fost înfiinţate 24 de centrale industriale [1], prin ,,Deciziunea nr. 1074 din 9 iulie 1948” de către Ministerul Industriilor, centralele petroliere figurând pe primele două poziţii.

,,Art. 2 Aprobă înfiinţarea următoarelor centrale industriale de către Ministerul Minelor şi Petrolului :
1.Centrala petroliferă «Muntenia»
2.Centrala petroliferă «Moldova»
[...]” [2].

În continuare vă prezentăm deciziile de înfiinţare a centralelor petroliere precum şi societăţile care au intrat în componenţa lor.

,,Ministerul Minelor şi Petrolului
Deciziunea Nr. 56 din 9 iulie 1948
Înfiinţarea Centralei Petrolifere Muntenia
Monitorul Oficial Nr. 158 din 12 iulie 1948
Art. 1 – Se înfiinţează, pe data prezentei deciziuni, Centrala petroliferă Muntenia, cu sediul în Bucureşti.
Art. 5 – Fac parte din Centrala petroliferă Muntenia, potrivit articolului precedent, următoarele întreprinderi :
1.Astra Română
2. 11 Iunie
3. Steaua Română
4. Prahova
5 Dacia Romano
6. Sospiro
7. Româno-Belgiană
8. Vacuum Oil Company
9. Astramina
10. Xenia
11. Noris
12 Petrolina
13. Unirea
14. Foraje Lemoine
15. Neopetrol
16. Desbenzinarea
17. Sondrum
18. Starnaphta
19. Schlumberger
20. A. şi P. Coconea
21. Poliminiera
22. Conductele şi staţiile de pompare CFR
23. Şantierele ACEX – schelele petrolifere din Moreni şi Gura Ocniţei”[3].
***
,,Ministerul Minelor şi Petrolului
Deciziunea Nr. 91 din 26 iulie 1948
Înfiinţarea Centralei Petrolifere ,,Moldova”
Monitorul Oficial Nr. 171 din 27 iulie 1948
Art. 1 Se înfiinţează, pe data prezentei deciziuni, Centrala petroliferă ,,Moldova”, cu sediul în Moineşti, judeţul Bacău şi cu o reprezentanţă la Bucureşti.
Art. 5 – Fac parte din Centrala petroliferă ,,Moldova” potrivit articolului precedent, terenurile, exploatările, instalaţiile de prelucrare şi atelierele următoarelor întreprinderi :
1.Astra Română
2. 11 Iunie
3. Steaua Română
4. Prahova
5 Dacia Romano
6. Sospiro
7. Româno-Belgiană
8. Unirea
9. Foraje Lemoine
10. Neopetrol
11. Sondrum
12 Şantierul ACEX-Câmpeni
13. Mica”[4].

[1] M.O. nr. 158 din 12 iulie 1948, p. 546.
[2] Ibid., p. 547.
[3] M.O. nr. 158 din 12 iulie 1948, p. 610-611.
[4] M.O. nr. 171 din 27 iulie 1948, p. 629-630.